envi

Un lucru pe care nu am sa-l inteleg niciodata la un roman e besina trasa fortat. Evident, ma refer la sensul metaforic, expresia traducandu-se prin caracteristica asta ce tinde sa fie marca de tara, a tinutului mortis de a avea unele lucruri si privilegii ce nu ti le permiti nici macar strangand putin cureaua.

O chestie pe care nu am sa o inteleg niciodata si care e putin in ton cu totusi tragica intamplare a doamnei de si-a sfarmat viata, la propriu, pentru ca isi pierduse apartamentul dupa ce nu mai platise intretinerea de zece ani, e toata schema cu chinuitul in locuri/locuinte pe care nu ti le poti permite. Fratele meu, ce te opreste, daca vezi ca pusculita se evapora mai rau ca acetona, sa te muti acolo unde cheltuielile vietii de zi cu zi sunt suportabile de buzunarul tau?!

Sigur, viata e scumpa peste tot. Ie-te mi-ai redescoperit raul Olt si afluentii lui, mare smecherie. Asta e fals. Fratele meu, NU! Ma gandesc ca viata care ti-e daruita, e acolo ca s-o traiesti frumos. Nu sa-ti futi ficatul producand doar ca sa poti coabita la marile bulevarde. Multi se plang ca viata e scumpa la municipiu, ca aia, ca ailalta, dar nimeni niciodata nu poate concepe ca exista alte solutii mai ieftine, care insa, din pacate, necesita intarcatul de la metropola. Marea metropola, acest pîrţ care te face mai orasean decat altii, aceasta doamna impopotonata cu hipermarketuri, magazine colorate si simplul NUME de localitate, rasunator. Ia zi, ti-l permiti? Nu mai bine iti reconsideri situatia? Nu mai bine lasi deoparte marele oras? Sau apartamentul cu trei camere din centru pentru doua mai inspre incolo?

Eu stiu ca e mai bine o zi rege, decat toata viata fraier, dar asta e din versurile BUG Mafia si din basmele lautarilor care te imping sa le scuipi bancnote pe frunte. Iar principiul situatiei descrise se aplica in ORICE alta situatie similara. Romanul e obisnuit sa se intinda intotdeauna mai mult decat poate, indiferent de consecinte.

Mai stiu si ca in viata asta tre’ sa tragi pentru tine, pentru progres. Dar nu stiu daca progresul ala se rezolva cu besina asta de-a suporta cu stoicism orice, doar sa fii intr-o oala in care, oricum, in curand nu vei mai avea loc. Cunosc n-spe cazuri de oameni care, de pe piedestalul inalt al marilor orase, au picat in fundul sacului si nici ca au mai gasit gura de iesire. Nu-ti permiti traiul undeva? Du-te acolo unde poti. Sterge cu buretele prostiile, ramai cu invatamintele, nu te amagi ca o iei de la un capat si paseste demn cu o treapta mai jos. S-ar putea, data viitoare, sa urci patru inspre in sus…

Ieri, o ieseanca s-a trantit de pe-un bloc pentru ca a aflat ca va fi evacuata din cauza datoriilor la intretinere. Pana aici nimic spectaculos, nu?

Datoria doamnei ajunsese la, atentie!!!, 23.000 lei. 230 de milioane vechi!!! Banuiesc ca e vorba si de penalitati, ma rog, suma e inimaginabila pentr-un apartament de doua camere si o persoana. In articolul catre care am pus link mai sus, veti vedea un paragraf foarte scurt, dar dupa parerea mea cel mai important, un paragraf de o fraza.

Locuinţa a pierdut-o pentru că nu mai plătise de 10 ani la întreţinere.

Un calcul simplu: doamna avea 60 de ani, n-a mai platit intretinerea de cand avea 50 de ani. De meserie cica fu contabila la RAJAC, deci pe undeva pe la stat, recte la un salariu si un loc de munca constant. Imposibil sa stii ce pensie a avut, dar reiau, sunt ZECE ani de restante! Am fix trei intrebari:

1. Chiar te astepti, dupa 10 ani in care nu platesti datoriile apartamentului, sa nu-ti spuna nimeni nici macar da-te mai incolo? Cum de a durat 10 ani toata treaba asta si cum de vestea i-a picat atat de prost?

2. Sincera compasiune pentru doamna, n-a fost suficient de viteaza pentru viata asta. Poate ca mi-ar fi fost chiar si mila, dar cand ai zece ani de datorii, la ce sa te astepti?!

3. Cine e vinovat? Deocamdata imi raspund singur: ea! Perioada lunga de restante e un motiv. Al doilea e ca, si v-o spun pe stiute, in Iasi s-au obtinut extrem de usor ajutoare la caldura si intretinere pana mai acum vreun an si ceva, hai doi. Misca-te, obtine-le, nu era vorba de fizica cuantica si poate asa nu ajungi la 23.000 si 10 ani de pas. Sa presupunem ca esti la pensie de 10 ani si ca, dupa contabilitate la RAJAC, nu poti sa te sustii singur, de ce nu te muti unde poti? Asta e o mare problema a romanului, besina si pretentiile, chiar daca nu si le permite…

Da, sunt de acord ca statul asta isi bate joc de noi. Da, mi se pare grotesc ce se petrece in prezent si sunt de parere ca ce va fi, va fi si mai rau. Dar dupa 10 ani de datorii, la ce te asteptai, la o noua sansa?

Nici nu mai conteaza ca s-a terminat 2-0. Nici nu mai conteaza ca primul gol a fost dintr-un offside mai larg decat ce e intre labiile Danielei Gyorfi. Ba chiar nici faptul ca au jucat Florescu, Cocis si Marica nu mai conteaza… Read the rest of this entry »

E pronosticul meu pentru Franta – Romania. Va fi un egal, nu va fi mai mult. Nici pentru ei, nici pentru noi. Si am si cu ce dovedi, cu trei (cosmini) contra pentru noi si trei pentru ei… Read the rest of this entry »

Discutam zilele trecuta c-o prietena, fosta colega de facultate. O sunasem s-o intreb de sanatate si de temperatura sanului stang, asteptam, ironic veti vedea, sa intru la un seminar la facultate. Ea imi raspunde si-mi spune, c-un ton pe care nici acum nu stiu cum sa-l descifrez, adica daca era unul dezinvolt sau unul trist dar bine mascat, ca se duce sa-si faca dosarul de somaj. Bun… Read the rest of this entry »

Prin 2001, vara, ieseam prima data din tara… De fapt nu, mint, eram la a doua iesire. Mai trasesem o fuga in Republica Moldova cu vreo 2 ani inainte, la un concurs de poezie si critica literara. De data asta ieseam catre vest, catre partea aia de lume muuuult laudata si la care noi, tara pe atunci de o mana mai a doua spre a treia, aspiram cu forta, indarjire si dinamism.

Fiind inca la o varsta la care parul pubian abia isi definitiva prima-i crestere si la care inca nu ma barbierisem, ceea ce ma impresionau mai repede erau masinile si cladirile colorate. Nu eram inca suficient de copt la minte incat sa realizez niste chestiuni. M-a frapat insa un lucru pe care-l voi detalia mai jos, nu inainte sa va spun ca, de atunci si pana azi, am mai iesit din tara catre incolo cu autocarul de mai multe ori decat unii au vazut capitala de la intrare, chestiune importanta in economia discursului. Read the rest of this entry »

Ca orice roman care se respecta de-o minima cantitate, ma pricep la fotbal, spart seminte, politica, barfa si datul cu opinia despre subiecte care, in principiu si pe hartie, nu mi-s tocmai fabulos de cunoscute. Probabil de aia si avem atatea bloguri, pentru ca noi le stim pe toate. E bine macar ca, pe parcurs, ne dam seama ca doar aveam impresia de asta si, usor, bloggerimea se filtreaza. Dar asta e alt subiect…

Au trambitat astia ca pe 19 mai fac miting. Si au facut… Acum ar trebui sa fiu si mai stupid decat sunt deja in dotare sa m-apuc sa reiau ipoteza. Criza, s-a golit portofelul, ne paste o jale apocaliptica, foamea-n glanda taticu’ si alte expresii colocviale ce descriu situatia. Evident, ca orice problema, trebuie o solutie, iar baietii au gasit-o fix pe aia mai proasta. Taiatul din veniturile tuturor, fara o minima revizuire a intregului sistem, de la 0 la infinit, de la A la Z sau ce cliseu din asta va convine voua pentru a defini totalitatea. Proasta idee, a mai proasta! Nici aici nu-i greu de realizat de ce. Suntem o imputita de tara care-si bazeaza economia pe consum, consum pentru care trebuie, ghici!, venituri. Ori tu daca mi le tai, ei bine mai departe va descurcati cu matematica, nu e greu. Ah, asta si intr-o piata, probabil singura din UE, in care problemele scaderii vanzarilor sunt tratate cu scumpiri. Ce mai, paradisul intors pe dos, pula mea… Read the rest of this entry »