envi

Ne apropiem de 20 decembrie si deja mancam acelasi cacat pe care-l mancam de aproape la fel de multi ani cati am eu. Si am destui… Read the rest of this entry »

Bai, sper ca v-a trecut toata imputeala cu alegerile, da? Sper ca v-au trecut numaratorile, bucuriile sau “tristeturile”, remuscarile si alte rahaturi. E timpul ca viata noastra neschimbata sa mearga mai departe, da? Bun, atunci hai sa va propun, in forma concreta a primului guest post pe blogul meu – articol oferit de-o amiga cibernauta, Luana – un alt punct de vedere asupra a modului in care e perceput politicianul roman de catre sectiunea mai tanara a publicului spectator la pseudo-politica de foarte prost gust ce se desfasoara doar pe ecran, din pacate. Lectura placuta…

La 22 de ani am reusit sa ma satur de tot ceea ce tine de subiectul politica, si totusi e un aspect al vietii din tara asta minunata pe care nu pot sa il ignor de tot. Sa fim consecventi cu imaginea ei de curva: iti repugna, dar totusi te uiti la ea cand treci peste vreun pod.

Repulsia a durat pana cand mi-am dat seama in cine se regaseste de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment in care am inceput sa rad isteric; ce Caragiale, domle…

Saptamana trecuta incercam sa fac un portret al omului care vrea sa devina presedinte. Adica, presedintele unei TARI! Voi va puteti imagina in postura asta? D’apai sa va apucati de campanie, iesit pe la TV, sa va puneti mutra pe afise cat un bloc unde sa va circule un lift prin nas+creier? Pana la urma am ajuns la concluzia ca acest portret exista, si inca foarte bine reprezentat. Read the rest of this entry »

Prolog: Romania, aceasta tara cu spirit umanitar care depaseste orice alta liniuta importanta a vietii de zi cu zi…

Nu, pe bune, nu e chiar interesant cum se mobilizeaza romanasii cand e vorba de cazuri de-astea tip, de genul “copil bolnav de x”, “adult ramas fara y dupa accident de z”. Ah, si asta intr-un peisaj completat cu notorietatea faptului ca spiritul civic romanesc e praf si pulbere. Se stiu nenumarate cazuri in care romanul de rand sta frumos si priveste, nu se baga pentru ca ii e bine si comod asa cum ii e in momentul ala si, in unele cazuri sinistre, le-as numi, stau si rad sau nici macar nu se sinchisesc sa arunce o privire.

Bai tata, dar cand e vorba de umanitare, toti buluc! Care mai de care se incaleca si e gata sa-si dea si camasa de pe el ca sa o scoata la capat. Ca asa ne invata Dumnezeu, sa ne iubim aproapele; ca asa e omeneste, sa ne ajutam intre noi, ca suntem oameni, nu? Texte standard, tipare fleoscaite pentru ca, desigur, nimeni nu se deranjeaza sa abordeze problema intr-un mod macar diferit. Un caz, o boala, o melodie, o poza, patru documente stampilate si scanate, mai nou si blog, rugaminti si evocari mistice si religioase si vivat solutia! Toata lumea se implica, toata lumea doneaza, toata lumea se mobilizeaza. Exclamam in cor c-am invins sistemul si mai salvam o viata… Read the rest of this entry »

Ca niciodata, anul asta n-am nici a mai mica senzatie ca vine 1 decembrie, in ceea ce priveste insemnatatea ei la nivel national. In anii trecuti, probabil prin prisma faptului ca mai eram si scolar uneori, si asta insemna automat zi libera, 1 decembrie era batut bine in cuie in calendar. Acum aproape ca nici ideea de prima zi de iarna nu-mi starneste sentimente profunde. Poate oi fi eu de piatra, nesimtit, naiba stie…

E interesant cum nici dracului nu-i mai pasa de, vorba aia, ziua nationala a natiei natiunii. 1 decembrie, ziua unirii din 1918, d-acolo din Alba Iulia. Ziua in care s-a format Romania Mare – nu partidul – zi de mare angajament in istoria tare mandra a astei tari, pana la un punct. Adica de pe-acolo incepand… Daca stam sa ne uitam in jur, majoritatea intra intr-un mod foarte complex cand vine vorba de respect-ziua tarii. Ati vazut paradele frantujilor? Ma gandesc ca nu sunteti straini de isteria americanilor cu al lor 4 iulie pe care, fie vorba intre noi, romanii il serbeaza mai ceva decat oricare alta natie din afara granitelor licuriciului, de parca noi am fi un fel de Alaska in Europa… Read the rest of this entry »

Stateam si discutam cu cei doi ai mei doi amici cu care impart aerul de prin oras in fiecare seara. Dintr-una intr-alta, am ajuns la – cam ce subiect oare pot avea trei tineri de douazeci si ceva de ani intr-o oarecare seara de joi – subiectul femei. Ma rog, nu povesti d-alea de genul “pai aia cand eu o incalecam, ea facea intr-un fel in care tu nici dupa bauta aia de-atunci nu puteai sa imiti”, ci ceva chiar interesant…

Stau si ma intreb cum se face ca cele mai frumoase femei din lumea asta provin din tari mai degraba subdezvoltate economic? Ma gandeam la toate concursurile de miss care se tot desfasoara p-acolo si, mentionand inainte faptul ca niciodata nu ma intereseaza cine castiga, ma uit deseori la fiecare reprezentata in parte si vad adevarate minunatii ale naturii venite de prin Venezuela, Nigeria, Brazilia, Kenya, Serbia, Ucraina si tot asa. Vorba aia, ati vazut vreodata vreo rusoaica? Sau vreo moldoveanca luata pe sistemul “random”?! Daca da, intelegeti ce vreau sa zic. Daca nu, v-ati ratat cariera de purtator de atarnata…

Bun, in regula, nu e bun exemplul, acolo le aleg. Atunci explicati-mi frecventa clar sporita cu care un om oarecare poate intalni, pe strada si fara sa caute in profunzime, o femeie frumoasa in tari de genul ala? Adica sa fim seriosi, daca doar stau in fata blocului meu din oraselul meu de provinicie, intr-o seara misto de vara, gasesc minim 3 muieri cu care rup cojonesurile oricarui mascul luat la intamplare din orice colt al lumii. (Desi cred c-as uimi suficienti si pe la ora 14:00, cand ies copii de la liceu :) ) Si vorba aia, asta s-ar intampla intr-un oras de 9000 de oameni, dintr-un judet moldav, care nu are resursele vreunui municipiu. Stiti voi la ce ma refer… De nu ma credeti, va dau adresa si veniti pe la mine. Efect garantat!

Da, nu zic ca nu, si italiencele, si americancele si poate chiar si englezoaicele, daca se strafoca, au si ele frumusetilor lor de pici in fund si nu mai stii in ce parte e nordul. Eu insa ma refer la frecventa, la acele fatuci pe care le vezi pe strada, trecand pe langa tine, aproape nemaiputandu-te ascunde de ele. Ce se intampla, dragelor, de sunteti mai frumoase prin partea asta?!

Niciodata nu mi-a placut intrebarea aia clasica “Unde te vezi peste cinci ani?”. E prezenta peste tot, e un cliseu al C.V.-urilor si al interviurilor. Teoretic, ar trebui sa schiteze niste caracteristici ale individului: viziune, siguranta in forte proprii, caracteristica (foarte rara) de a sti ce vrea si, din ton probabil, hotararea cu care pleaca la drum pentru a obtine chestiunea respectiva. Practic insa, e o prostie, e cinica… Pentru ca lumea uita un lucru atunci cand ma intreaba chestia asta: “[...] Avem familii care lasa-n noi mandria/ Avem tot si peste tot suntem romani in Romania!“*

Pai tu ma intrebi pe mine unde ma vad eu peste cinci ani?! Hai sa-ti raspund de pe acum: habar nu am, pen’ca is roman in Romania si dracu’ stie ce se intampla maine si poimaine, daramite peste cinci ani. Hai sa incerc totusi sa-ti raspund, ca poate intelegi ce vreau sa-ti zic si de ce ti-e stupida intrebarea in raport cu datele problemei… Read the rest of this entry »

Ce faci coa’, esti roman notoriu si ai nevoie de compasiune pentru ca esti o lichea ieftina si publicul s-a saturat? Nicio problema, plangi ca bocitoarele de la inmormantare si se rezolva ecuatia… Atat de idiot e poporul asta, incat pune botul la orice manifestare muiereasca a vreounuia si pica-n cur si orice altceva nu mai conteaza. Bai si nu stiu cum dracu’ se intampla, ca numai barbatii tarii plang de le sar camesile intr-o parte si in alta de parca zici ca-s aidoma laserelor alora din Razboiul Stelelor, sa mor eu… Read the rest of this entry »