Gata! Oricat am lalait-o, oricat am tras de par, timp si limba, nu se mai poate scapa. E 14 decembrie si nimic nu ne mai poate feri din calea Craciunului si celorlalte sarbatori aferente. Nu zic ca sunt Gica Contra, nu-s vreun insensibil de piatra rece, doar ca pana acum nu am creionat mai nimic pe aici despre toata perioada ce va urma. Insa, abtinandu-ma cu stoicism efectului de turma pana acum, trebuie sa capitulez. Poate ca ideea mea ma va scoate catusi de putin din culpa de a nu ma putea dezice de efectul acela celebru.
Daca e 14 decembrie si matematica nu ne inseala, mai sunt zece zile pana la Ajun. De acum incolo nu se mai poate face nimic, se intra-n linie dreapta si totul va culmina cu data de 24 cand vor debuta toate. Ma gandeam ca, in fiecare zi din cele zece ce urmeaza pana la ziua stabilita, sa scriu ceva despre tot ceea ce inseamna sarbatorile de iarna. Insa nu in stilul “ce misto e de Craciun, ce de lumini si feerie, Mosul aduce daruri, bradul e impodobit si afara se aud colinde, astazi s-a nascut Hristos”. Sau ma rog, nu in totalitate. Incerc sa fiu mai Grinchy, mai sarcastic, am sa vorbesc despre toate prostiile aferente pre-perioadei de sarbatori, dar nu am sa omit vreo poveste – daca ea va exista – cu vreun cadou potrivit sau deloc, o urare mai misto sau invers si asa mai departe.
Incercam, ca moarte cica n-ar avea. Vreau sa vad ce iese. Vreau sa vad daca pot. Reusitele sa fie semnalate, esecurile sarbatorite cu fast si aplauze. Ma doare-n cot de alte pareri… Primul dintr-o serie de zece, azi si acus. Al zecelea va fi pe 23, urmand ca pe 24 sa fim decenti, cuminti si nitel mai putin plouati.
Etichete: blog, craciun, iarna, personal, sarbatori
