In primul rand, o definitie din cartea de capatai:
SARCÁSM, sarcasme, s.n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.
Prima idee care-mi vine minte e ca sarcasmul e folosit ca o metoda de a-ti expune exact ceea ce gandesti, avand totusi, daca e nevoie, alibiul faptul ca “am fost… sarcastic”(un fel de “glumeam”) Asadar, teoretic, e o metoda defensiva, in sensul ca putem spune ce vrem, ascunzandu-ne sub mantaua acestui procedeu. Omul se supara foarte repede atunci cand i se spun lucruri dure si crude, chit ca ele sunt adevarate. Asa ca luam frumos ceea ce vrem sa spunem, ii conferim un ton aidoma unui ranjet pe fata, il spunem si, in caz de avarie, luam frumos pozitia omului sarcastic, invaluind toata treaba c-un aer de “mai putin jignitor” decat suna. Un fel de agresivitate pasiva care inteapa mai putin. Read the rest of this entry »
Etichete: arta, oameni, prostie, sarcasm, umor
