envi

Intre faptul ca Politehnica Iasi probabil si-a sapat cu totul groapa si, de la anul, o sa ne trezeasca pe toti la ore de scoala primara chiar si sambata, si acela ca trecu si un nor de cenusa vulcanica de care mai mult am ras din toti porii mai repede decat sa-mi fac griji ca o sa-mi plesneasca avioanele din vazduh, pe blogul meu nu s-au petrecut decat niste episoade erotico-violente, create de colega Andra. Apropo, pareri?

O pauza neprevazuta, transformata in una nepermis de lunga, pe care insa o vreau incheiata incepand de azi, sper eu… Multumiri celor care inca nu m-au scos din blogrolluri, feedreaderuri si alte englezisme de astea fancy-trancy care tin de audienta, fidelitate, loialitate, iubire, dragoste, adevar… Ma rog, d-alea, cu staif…

Am vazut, asadar, ca s-ar putea sa se mareasca niste taxe. Tragic! Ne paste inca un holocaust, probabil. Nu are sens sa-mi dau cu parerea. Nu sunt nici analist financiar, nu sunt nici site de stiri si deci nu ma pricep sa comentez toata treaba mai mult decat am facut-o pana acum. O intrebare, insa, totusi am si eu, daca-mi permiteti:

Vad si eu reportarje la teveu despre marirea asta de taxe, de teveau’. Si vad ca cica ar scumpi instantaneu multe produse si multe servicii si ca ne-ar busi rau de tot la buzunare. Ma rog, chestiune teoretic dedusa si de minti mai putin maseratic0-ferarristice. Ce nu pricep eu si sper sa-mi descifreze cineva: de ce, de fiecare data cand mi se vorbeste de scumpiri la produse si servicii, primul lucru care mi-l arata astia pe sticla sunt galantare pline de muschiulet, carnita si maldare de carnati? Pe sistemul “uite fraiere, de asta nu o sa mai mananci tu de acum incolo!”?

Duminica… Muzica…

Continui articolele duminicale pe tema muzicii si, in special, pe hip-hop. Am discutat deja despre o trupa ascunsa publicului larg ahtiat dar si gatuit de puternica “secta” comerciala a genului, Digable Planets, si despre care concluzionam ca lipsesc enorm industriei si despre GangStarr si influenta decisiva in noua era si generatie a hip-hopului de la inceputurile anilor ’90. Astazi m-am hotarat sa scriu cateva paragrafe despre cel ce troneaza de departe pe primul loc in topul preferintelor mele personale, Mos Def. Nu-mi planuiesc insa un articol tip Wikipedia, insa…

De Mos Def am auzit prima data in liceu, prin clasa a zecea. Una, doua, patru piese si apoi am hotarat sa-mi caut discografia. Am inceput cu acea colectie numita We Are Hip-Hop: Me, You, Everybody, o compilatie pe patru cd-uri pe care v-o recomand cu incredere. E ceva ce, chiar si pentru fanii inraiti ai geniului rafinat, suna prea bine pentru a fi adevarata. In continuare am reusit sa-mi iau, de pe ici-pe colo, cam toate albumele, adica celelalte patru. Am aflat recent ca mai e unul aparut chiar  in 2009. Inca n-am reusit sa trag vreo privire, recunosc… Continue reading »

Hai sa va intreb si eu ceva…

Majoritatea omuletilor cu care interactionez au unul si acelasi crez: nu sunt rasist, sexist si, in general, nu am fobii bazate pe chestii de genul asta, religie, statut social, orientare politica si asa mai departe. Fiecare e om in felul sau, eu cu treburile mele, ei cu treburile lor. Nu se amesteca, nu ma amestec. Buuun…

Asta e si discursul meu. De fapt, asta chiar e discursul meu, eu doar punandu-l si in carca celor despre care vorbesc, stiind ca in principiu asa gandesc si ei. Nu stiu daca si in aceeasi formulare lexicala. In fine… Nu cunosc nivelul lor de sinceritate, dar il cunosc pe al meu. Marisor. Puternic, potent. N-am nimic cu nimeni. Am fost facut si gay cand am zis ca ma doare in cot de GayFest-ul alora si de parade si ca e treaba lor daca asa se manifesta ei. Am fost facut si comunist cand am spus ca in perioada ceausista existau si plusuri concrete in traiul omului de rand. M-am obisnuit sa fiu catalogat in vreun fel sau altul, in functie de o parere sau alta.

Deci spuneam, nu am nimic cu nimeni. Insa as vrea sa intreb: nu ai nimic cu homosexualii, nu? Tu esti hetero, ei nu; tu ti-o sau te bagi in sexul opus, ei in acelasi. Bun, in regula. Dar, pus in fata faptului concret, adica daca ai vedea doi barbati sarutandu-se la marea arta, pasiune si intensitate langa tine, in tramvai sau pe banca de vis-a-vis de tine, intr-un parc, cum reactionezi? Ce faci in momentul ala, tu, ca heterosexual convins si fara fobie de niciun fel fata de homosexuali? Stiu, ti-am inteles vorbele, tu n-ai nimic cu nimeni, dar zi-mi ce faci cand ii vezi pe aia doi dandu-si limbi ca-n povesti?

Sau in grupul tau de prieteni, dupa multi ani, afli ca unul din baieti e gay. Cum reactionezi? El totusi neschimbandu-se fata de tine, fiind acelasi ca de obicei, neafisandu-se ostentativ. El e ala care venea la tine sa jucati fotbal de nasturi, cu care imparteai caiete vechi sa va faceti cornete si care te alegea primu’ in echipa de miuta. Doar ca s-a regasit mai degraba in tabara alora doar cu cuculet. Tu, repet, total indiferent fata de homosexuali. Ce te faci?


Altfel…

Esti in tramvai. Plin, in afara de un singur loc pe scaun. Langa locul liber sta un omulet de culoare. Tu, bineinteles, esti cunoscut ca un om tolerant dpdv rasial, cel putin in ceea ce ne povestesti noua. Acum ce faci, te asezi langa el pe scaun, vazand ca, in acelasi timp, nimeni dintre cei care stau in picioare nu s-au asezat pana atunci pe scaunul de langa el? Omul nu e nici prost imbracat si nici nu i se aseaza mustele pe freza, doar ca e negru. Taciune. Si nimeni nu s-a asezat langa el… Tu?

Practic ce vreau sa spun. Am impresia ca dam cam mult din gura cu treaba asta si, de fapt, nu suntem mai deloc in felul in care ne descriem pe noi insine. Sigur, sunt unii care n-au nicio parere, nici asa, nici asa. In functie de starea de moment, de chestiuni anterioare, de cate si mai cate, au si ei o opinie sau o reactie. Altii sunt deschisi impotriva unor chestii de genul. Eu vorbesc despre cei care se bat cu pumnii in piept ca sunt indiferenti, ca nu sunt nici rasisti, nici contra gay-ilor, nici nimic, nefiind insa pusi niciodata in peisaj comun cu ceea ce descriam mai sus.

Eu am sa fiu sincer pana la capat. Mi-am povestit discursul mai sus, plecam cu ala. Nu stiu cum as reactiona in preajma unui cuplu de homosexuali masculi. Fata-n fata cu situatii in care sa am de-a face cu persoane de culoare am fost pus, cu ei n-am nicio problema. Am cu tiganii, e clar, deci e pe jumatate. Dar nu stiu cum as reactiona fata-n fata cu doi masculo-fundo-fili. Cu alte genuri de diferente de acest fel, n-am probleme. Cunosc si nostalgici ai comunismului. Cunosc si atei, catolici, moldoveni de peste Prut, vasluieni, am avut de-a face si cu musulmani, cu pro si contra Zeitgeist si asa mai departe.

De fapt, e plina lumea de prefacuti care isi adapteaza acest gen de idei in functie de situatie. Mi-a fost si dat sa vad un exemplu concret cand, un amic oarecare, a strambat puternic din nas la privelistea unui negru in tramvai, la geam, tramvai in trecere, omuletul in cauza fiind foarte convingator in explicatiile sale ca nu e vina nimanui ca se naste cu o culoare a pielii sau alta si nu trebuie deci judecati. Mi se pare, de exemplu, mai putin grav rasismul concret – vorbesc aici de cel ca si idee, gandire, parere, nu de cel violent si explicit – decat a pretinde ca esti total neutru si, de fapt, sa fii un antonim al explicatiilor tale.

Nu sunt un bautor de cafea inrait. Pot sa-mi incep ziua fara cafea si fara nicio problema. Cred ca, daca ar fi sa numar, beau maxim zece cafele pe luna, cu tot cu acelea la care mai ies.

In alta ordine de idei, ce e cafeaua? Pai, in primul rand, e un arbore din care ies fructele cu boabe care, macinate, dau praful acela maroniu inchis. Preparat in fiece moduri, acest praf da bautura de culoare neagra care contine cofeina. Asta ca si definitie ca de Larousse…

Cafeaua insa are si implicatii sociale. Cafeaua aduna! E un mod de a socializa. “Hai sa mergem sa bem o cafea” e una din cele mai folosite fraze de pe pamant. E o introducere la o intalnire, o propunere intre amici, o modalitate de a reuni mai multe persoane in pauze, in timpul liber si asa mai departe. Orice am spune, cafeaua aduna laolalta oamenii dar si alte lucruri.

Cafeaua se poate bea cu o prajitura, cu un pahar de whiskey. Cafeaua se bea cu pliculete de zahar sau de lapte, alaturi se pune o lingurita. Pe langa efectele totusi nocive, dar survenite in timp, cafeaua e dovedita ca fiind un intermediar in crearea diverselor legaturi sociale.

Pe de alta parte insa, avem alcoolul. De orice fel, in afara de cel medicinal, desi sunt dovezi ca lumea mai bea si asa ceva… Alcoolul, spre deosebire de cafea, desi este si el o metoda de socializare, printre altele, e cunoscut ca un “spargator”. Ce face, de fapt, alcoolul? Imbata.

Ce are de castigat un om beat? Poate ramane fara permis, daca persista poate ramane si fara prietena. Daca e casatorit si e fidel placerilor bahice, poate ramane si fara familie. Toate aceste pierderi, ce pot aduce individului? Exact, si mai mult alcool.

Ce ai nevoie cand alcoolul e implicat? Un prezervativ ca s-ar putea sa dai de boli triste, un veceu la indemana sa ai unde sa-ti depui cele digerate, un om langa tine gata oricand sa-ti suporte orice si mai ales greutatea, rabdare si stoicism sa suporti toate cele de-a doua zi.

Asadar, care metoda de socializare, din cele doua, ar fi cea mai buna? Cafeaua iti da energie, dar iti ataca si inima. Alcoolul iti da curaj dar s-ar putea sa-ti dea prea mult curaj. Ambele sunt nocive pentru organism dar fara ele, lumea ar fi mai saraca, nu? Voi ce alegeti? O cafea sau o bere? Un espresso lung sau o suta de Jack Daniels?