Ia zi-mi: daca maine mori si ai optiunea sa te renasti cu acelasi destin al unui sportiv de talie mondiala, decedat sau inca in viata, retras sau inca in activitate, din orice sport(nu-mi veniti cu sah, golf, backgammon, texas hold’em sau wrestling), pe cine ai alege si ce ai face in plus sau in minus?
Dom’ne, mai ziceam eu p-aici cum ca femeia si-a cam iesit, de-a lungul istoriei, cam de multe ori din atributii. Dadeam ca exemplu fotbalul feminin: fara sens, fara valoare, fara substanta. Mergand deci pe ideea asta, as vrea sa va intreb si eu, de control:
Dragelor, daca tot v-ati bagat tentaculele pe oriunde ati vrut, in snooker de ce nu exista si varianta la feminin?
Eu as zice ca-i vorba de prea multa matematica si prea mult fair-play, dar sunt curios de ce zice lumea.
Nota: Cine vine cu aia cu “cel mai bun arbitru din lumea snookerului e o femeie”, e automat desconsiderat :)
Cand o iei cu 5-0 de la o echipa care s-a extras in grupa cu o urna mai jos ca tine, n-are sens sa mai discuti. Cand o iei cu 5-0 dupa ce vuieste presa si tu insuti ca poti scoate o minune, n-are sens sa mai discuti. Cand o impusti cu 5 la 0 si rezultatul pecetluieste soarta ta de a te bate la locul 5 cu semi-pescarii din Lituania, n-are sens sa mai discuti (noroc, teoretic, ca jucam cu Feroe) . Cand o furi cu 5 la 0 intr-un meci in care, daca ieseai cu 8-0 tot nu s-ar fi suparat nimeni, n-are sens sa mai discuti.
Si totusi nu e totul pierdut. Sa vedem si sapte parti pline ale paharului romanesc: Read the rest of this entry »
Stiti cum e la noi in tara, nu? Ei nu, ba sigur ca da. Noua ne pasa de masinute, de vilute si casute, de barcute si piscinute, de pizdute cu sau fara hainute, de hainutele noastre, de aifoanute si tot felul de -ute din astea. Probabil ca sa ne dum uta-uta, altfel nu-mi prea inchipui de ce.
Si vorba aia, facem orice sa le avem, ce pisicuta ma-sii…
Daca ne incurca o sleahta de copaci s-avem casoaie intre alte sleahte de copaci, ii taiem, n-are sens sa ne marginalizam noi confortu si besina. La celalalt capat, daca raspunsul la intrebarea Cum sa fac sa am aifon si hainute si papucei stralucitori? e sa mancam un pate pe zi, facem si asta. Adica vorba aia, un pate e 1 leu si ceva, aifoana si toalele vreo 500 si ceva, habar nu am, dar senzatia de a face senzatie in satucul tau cu textila si cu tehnoloaga e, cum zice reclama, praisles. Mai stim noi aia cu … in satul tau fruntas, nu?
Ei si daca esti ciumeg, bastan, mahar si, bineinteles, ghiolban, daca te incurca niste canotoare partaite pe lacu’ tau, ca doar bunica-tu l-a sapat si l-a umplut cu apa de ploaie din butoaiele puse pe langa casa, le INECI! Pai cum vere, cine-s vaslaitoarele alea sa-mi incurce mie salupa de 3 kile de coco, barcoiul meu de fibra carbonizata? Da-le deoparte ma, e lacu’ de langa casoaia mea, hai ia-ti vreascurile de-aici si tai-o in alta parte…
Deh, canotajul e un sport la care romanasii baga material serios la orice competitie. Practic nu exista canotaj fara Romania. Cei mai buni canotori, la masculin si la feminin, din istoria acestui sport sunt romani. Pana si asta e irelevant pentru barcistii de pe Snagov. Ca pe langa gimnastica, si aia in picaj liber si sustinut, si poate un atlet pe ici pe colo si-un practicant de scrima ratacit, de acolo vine grosul medaliilor olimpice, si asta e stiuta si de un trecator obisnuit intre macadamele patriei. Nu stiu sincer cum reusesc oamenii astia sa adune atatea medalii si inca sa mai faca performanta in conditiile date, insa ceea ce stiu sigur e ca femeile alea sunt niste eroine care efectiv isi risca viata pentru faima internationala. Atentie, internationala, pen’ca la noi in tara nu doar ca sunt niste oarecare, dar ti le mai si omoara ciumegarimea. Sincer, mai stiti acum repede, fara sa cautati, vreo alta canotoare decat madam Lipa? Altul decat Ivan? Pai n-aveti cum si nu cred ca e vina noastra cat a faptului ca nu li se pronunta numele decat de vreo 10 ori la 4 ani, cel mult.
Interesanta replica a lu’ nea antrenorul care spune Noi ce să facem? Îi înjurăm în gînd, că oricum nu ne aud din cauza huruitului motoarelor, şi tragem mai departe. Pentru România… Mhm, pentru Romania, pentru imnu’ si pentru steagu’ care urca pe prajina aia la concursuri ca aici in tara e crima. La propriu…
1. Bai, citeam stirea asta de dimineata si nu-mi venea sa cred:
Simona Halep şi-a făcut operaţia de micşorare a bustului. Românca în vârstă de 17 ani a recurs la operaţie din cauză că bustul impresionant, mărimea 34DD, îi dădea dureri de spate.
Bineinteles ca baietii au inceput cu “Mare pacat!” sau “De ce ai face asa ceva?!” Pai simplu, unora le chiar pasa de viata sportiva si nu de sula si doua coaiele unuia sau altuia care ar baga-o intr-o revista si ar plimba-o intr-o tinichea pe patru roti. Pe bune, mai stiti omuleti care sa faca asemenea sacrificii in favoarea potentialei performante sportive?! Si pentru cine, pentru o Romanie care numa’ nu-si freaca in cur sportivii si o media sportiva care, si vorbesc aici de site-ul GSP – chiar sa incercati – daca introduci cuvantul Simona in formularul de cautare, primul si singurul rezultat propus de site – repet, site sportiv – e Simona Patruleasa…
Toata stima pentru domnisoara, urari de succes si toate cele! Ma bucur sa vad ca unele do’nsoare nu se injosesc pentru orice rahat. Cum era titlul acela de telenovela, “Fara sani nu exista paradis!” Dumnezeule mare…
2. Si un video care mi s-a parut excelent!!! Reclama la apa minerala! Imi trec prin minte toate porcariile cu orase care se inverzesc, productii autohtone…
Am Boom, as in platforma digitala. Nu-i asa ca sunt tare? Nu, aproape deloc. Nu-i vad deloc progresand, sunt doar o alta chestiune facuta romaneste. Dezvoltam altadata, promit!
Si cum stateam eu si-mi beam cafeaua cu frisca pe la 11 de dimineata, eram aproape arbitrar plasat pe BoomSportOne. Imi place pentru ca au achizitionat drepturile pe NBA. E imbucurator sa vezi ca mai e cineva in Romania interesat sa transmita ceea ce eu consider, pe langa NFL si Premier League, una din cele mai bune competitii sportive dpdv al spectacolului.
Si deodata, bineinteles, reclama. Reclama dar mai ales promo. Mult promo, aproape la fel de mult ca la Antena1. Numai acolo ai parte de vreo 10 minute de ce va fi azi, maine si saptamana asta. Si la un moment dat, mi-a luat ochii un clip de vreun minut cu Mutu. OK, gasesc ca fiind normal, de moment ce transmiti fotbal italian, sa te tot legi de imagini cu Mutu, Chivu, Codrea si ce alti fotbaliatori romani mai joaca pe acolo. Problema mea e alta…
Promo-ul era, of course, cu Mutu marcand. Daca nu ma insel cu goulrile sale mai recente, in fine, irelevant. Interesant e ceea ce scria peste imaginile cu executiile briliantului. Citam:
Mutu s-a intors. El a inscris. Viola a castigat. Mutu e cel mai tare. Nici in cot nu-l mai doare.
Acum, nu stiu ce sa zic. Nu stiu cum sa comentez. Oricum, ca sa completez, ideea e ca am inteles ca Fiorentina(Viola) a castigat un meci cu golurile lui Mutu la fix primul lui meci dupa accidentarea la cot, probabil de aia nemaidurandu-l in cot.
Trecand peste asta si peste, repet, ideea oarecum normala sa ne pretuim valorile nationale, pana unde penibilitatea?! Urmeaza cumva vreun promo de genul
Handbalistele noastre are valoare, buci si tate, craci, picioare, campioane mondiale, nimeni nu le sta in cale, Romania-i cea mai tare!
cand or castiga fetele mondialul de handbal feminin?!
OK, am aflat acum vreo cateva ore ca in 2012, Bucurestiul si implicit Stadionul National, va gazdui finala Europa League. In fine, finala Cupei Uefa. Din start, inainte sa incep sa debitez, vreau sa le cer scuze celor care sunt fie plictisiti, fie total neinteresati de chestia asta, insa ma ard palmele aproape la temperatura de fierbere a otelului sa-mi dau eu cu parerea, asa ca de om normal care se pricepe oricum la fotbal si la politica.
Asadar, in 2012 vom avea, in sfarsit, o finala de cupa europeana. Daca e de bine? Normal. E de bine, e un plus si e un lucru care va pune catusi de putin pe harta fotbalistica si Romania, altfel decat prin Becali, torte la meciuri de Liga Campionilor si jucatori carora li se da de pamant cu reputatia si cariera din cauza unor isterici de patroni. Altfel insa, cred ca facem nitel cam multisor tam-tam. Ma tem ca de fapt vom fi in situatia Africii de Sud, tara care teoretic organizeaza Campionatul Mondial de la anul. De ce teoretic? Simplu, pentru ca majoritatea constructiilor de acolo nu prea sunt gata. In fine, om trai si om vedea…
Pana in primavara lui 2012, data finalei, mai sunt fix trei ani si vreo trei luni amarate. Timp? Berechet. Daca am fi fost chinezi, faceam si zece stadioane, nu doar unul. De ce sunt insa nitel pesimist? Pentru ca nu suntem chinezi. In momentul de fata, locatia acestei finale arata cam asa si ar trebui, la finalul lucrarilor, sa arate asa. Nimic in neregula, orice constructie trece prin stadiul de santier sinistru. Ingrijorarea mea apare in momentul in care, in ecuatie, este introdusa constanta, in niciun caz variabila, român. Eu nu sunt neaparat genul de om care sa spuna ca 101% din chestiunile romanesti sunt proaste, de calitate extrem de slaba si fara speranta de imbunatatire in viitor. Pe sistemul asta, sunt de parere ca e foarte posibil ca acea poza cu proiectul final sa existe candva, in viitor, exact la timp pentru “marele” eveniment.
Insa eu cred ca va fi facut romaneste. Adica? Pai: nu m-ar mira sa pice nocturna prin repriza a doua; nu m-ar mira sa izbucneasca vreun sistem de drenaj in momentul in care jucatorii dau mana la centrul terenului; nu m-ar surprinde in niciun fel sa aud ca aia de la echipa X nu au avut apa calda la dusurile din vestiare; n-as fi in niciun fel mirat de faptul ca poate tabela va functiona doar pe trei sferturi. Si tot asa. Inca o data, eu nu spun ca toate astea nu ar putea fi doar niste elucubratii ale unei minti cam paranoice si total lipsite de decenta si politete. Insa nici nu pot sa nu-mi pun problema ca unele din acestea sa se intample, avand in vedere ca pe viitoarea prezentare a locului desfasurarii finalei va scrie Bucharest, Romania.
Si inca ceva: un eveniment sportiv, in general, mai ales de o anvergura catusi de maricica, nu inseamna doar sa construiesti stadionul/salile/locatiile. Inseamna mult mai mult. Inseamna sa ai infrastructura, sa ai hoteluri, sa oferi unele facilitati nu chiar obisnuite, sa fii pregatit sa primesti niste oameni care nu sunt neaparat din stafful echipelor, recte suporteri. Eu nu sunt din Bucuresti si nici nu am mai fost pe acolo de vreo trei sau patru ani, insa stiu cum e. E oare Bucurestiul pregatit sa-i primeasca? Cu siguranta, insa nu stiu exact la ce nivel al calitatii.
Asa ca, in primul rand sa nu exultam. Sigur, e o finala a unei competitii continentale de fotbal. Inseamna mult. Insa nu e nici Liga Campionilor, nu e nici Campionat European si nici vreo Olimpiada, e doar un meci dintr-o competitie secundara. E un pas inainte, fara indoiala, dar hai mai bine sa incheiem rapid cu analizele, bucuriile si sa ne apucam de nitica munca concreta si toate cele pentru ca e si un foarte mare prilej de a da cu fundul de pamant. Iar ultimul lucru de care mai are acum nevoie Romania, pe plan sportiv, e sa mai dea inca o data gres.
