envi

Nu mai pricep nimic…

Duminica dupa amiaza, in jur de ora patru, eram in zona pietii Chiril in Tatarasi (pentru cei din afara Iasi-ului, zona chiar nu conteaza). Eram cu un amic si aveam nevoie de un taxi. Eu pana la Vama Veche, el mai departe pana in Pacurari. Deci puteam imparti linistiti un taxi, implicit banii aferenti cursei.

In statia de taxiuri din zona, o singura masina. De la LuxTaxi. Avand suficient timp la dispozitie si nimic grabindu-ne iar vremea afara fiind OK deci nu ne-ngheta nimic pe nicaieri, ii propun amicului meu un experiment la prima vedere prostesc si doar aducator de minute consumate pe telefon. Pe scurt, am sunat la firma respectiva si am cerut o masina in statia de taxi de la piata Chiril, noi plasandu-ne cam la trei patru metri in spatele celui de care am pomenit.

Asadar, care ne sunt asteptarile, avand in vedere ca masina e acolo, cu sofer cu tot, cu beculetul verde aprins si toate in regula? Sa ne ia el, nu?

Din telefon rasuna vocea feminina de dispeceriţa profesionista: 19 in cinci minute!! Say what?? Ne mai uitam o data pe taxi, LuxTaxi. Pe masina scria 56 sau… oricum ceva cu un 5 la inceput! Omuletul citea un ziar, toate erau in regula! Omul asta nu vrea sa faca un ban?

Peste vreo patru minute trage 19-le langa noi. “Comanda?”. Bineinteles…

Asadar, observati din articolul de mai jos, ca azi a fost o zi plina in care s-a mers mult cu diverse mijloace de transport, recte autoturisme de tip taxi sau “a lu’ frate-miu”. Ceea ce ma surprinde pe mine e calitatea divertismentului de prost gust cu care ma delectez la absolut fiecare plimbare cu masina in Iasi. Si nu numai in Iasi…

Spre exemplu, va povestesc cu liniuta de la capat ce am vazut astazi:

Intr-una din cursele cu taxi-ul, pe mult stimatul bulevard al Independentei, la trecerea de pietoni semaforizata de langa intersectia cu Podu’ de Fier si Sararie se opresc patru indivizi. Semaforul urma sa se faca verde pentru pedestrasi, rosu pentru divizia de automobile cu roti si nu numai. Din cei patru, trei erau intr-un grup iar acest al patrulea (nefericit) ajunsese din urma, insa cu siguranta nu era cu grupu’. De ce? Cei trei paseau deja spre trecere, al patrulea pe langa ei, moment in care cel de langa acest al patrulea al meu scuipa! Spre in jos! Probabil nevinovat, il imbalsameaza pe “colegu’ ” pe papuc (zic eu). Baietii mei, pui de lei, in mers si pe trecere, incep sa-si ceara socoteala unul altuia. Genul acela de cocosi ieftini, caci erau cu ghiozdane in spate. Erau liceeni, deci categoria “bataus profesionist – da-mi o tigara ca te tai! – ce-as freca-o pe profa”! Imi pare rau ca intre timp s-a facut verde pentru noi ce din masini… Care ati vazut intamplarea va rog, scrieti-mi si mie cum s-a terminat.

Deja sunt in masina cu fratele meu. Un Aveo. Irelevant! Suntem in Bucsinescu, cum coboram de la Spitalul de Copii. Acolo e un semafor care, ca orice semafor cuminte, are toate culorile. Bineinteles ca prindem rosu. Civilizat fiind asemeni mie, fratiorul trage fiara la un trei metri sanatos de zebra, sa-i fie si pietonului comod sa treaca strada, altfel lata-n draci in zona aia. De unde! Deodata m-am simtit ca-n Need for Speed! Doi din stanga si unul din dreapta, pe langa masina in care eram noi, rapizi si cu o frana brusca in concluzie, se aseaza in fata noastra, paraleli unul cu altul, cu o treime de masina pe trecere, desi secundarul de la semafor arata un 24 clar! Mai departe, judecati voi…

In a treia masina pe ziua de azi ajung, unde oare?, la un semafor ROSU! Coada! Pai unde dracu-n tara asta nu e coada?! Ca si ca sa te ingroape stai la coada. Soferul cu care eram, linistit si intelept cat sa priceapa ca va sta suficient acolo, “incuie” masina pe pozitie statica, asteptand verdele! Intre noi si al’ din fata, vreo doi metri buni, hai chiar trei. Un destept din spatele nostru incepe sa claxoneze. Ne uitam la semafor… ROSU! Claxonu persista. “Bai ce chicken-şii mei vrea asta ma? Ai pana? Ce ai?” il intreb pe tovarasul de la volan. Normal ca nu avea nimic. Tipul din spatele nostru nu concepea acea distanta intre noi si cel din fata. Mai omule, e rosu, se sta pe loc! Cu ce Easter-ul ma-sii te ajuta metrii aia putini, in plus?!?! Explicati-mi ma si mie, poate nu-s eu sofer si astfel nu pricep legea carosabilului!

O zi ca oricare alta. Soare si caldut, octombrie intr-un oras activ, plin si in renovare. Pentru mine, la fel. O zi normala, cu ceva mai mult de umblat dintr-o parte in alta si cu dorinta de a le impaca pe toate. Si ea a inceput…

La faimoasa Bariera Tigarete imi spun in gand ca trebuie sa ma sui intr-un taxi. Nicio problema, tot timpul acolo e macar unul, fie si la trei de noapte. Dimineata pe la sapte e mai problematic pentru ca se duc toti copii la scoala. Imi aleg un taxi la intamplare. Ba mint! L-am ales pe unul anume pentru ca era o Dacie Logan noua, din aceea cu facelift. Mare branza nu-i de capul ei, cel putin la exterior. Doua trei liniute si un unghi doua, un far mai altfel si o sigla schimbata.

Si incepe voiajul… “In Tatarasi la Cimitirul Eternitate, va rog!”. Omul meu e fericit. Are pe fata o grimasa ce numai nu prinde glas si zice: “perfect, cursa buna de la prima ora”. Si porneste…

Unii stiti ca pe tronsonul Strapungere Silvestru-Soseaua Moara 1 Mai-Bulevardul Canta se lucreaza la liniuta de tramvai. Astfel, trafic congestionat, intersectie plina etc. Din parcare pana la capatul intersectiei, trecand astfel prin plina zona in care se trudeste, cam vreo treizeci de metri cel mult, eu deja eram dator 2,8 RON! Un calcul simplu arata ca ieseam mai bine daca faceam stanga imprejur inainte sa ma sui in taxi si, peste mai putin de un kilometru si un bilet de 2,5 RON la tramvai, ma urcam in 11 si TOT in Tatarasi ajungeam si pe mai putini bani.

Mai departe, Pacurari, catre Fundatie. Prin diverse mijloace de transport in fiece perioade din an la oricare ora din zi, am stat la acel semafor, in viata mea, cam vreo doua luni, zic eu. De data asta le-am mai stat o data! Fratiorul meu scump si drag, imi pare rau ca nu am numarat dar as baga mana in foc pentru un doişpe spre paişpe cu tindere concreta catre (chiar) cinşpe-şaişpe opriri! “Nu-i nimic, am timp… deocamdata…”, imi zic. Sa nu uitam, taximetrul incepea sa arate ceva care incepea cu 6…

Rond Fundatie, Independentei. Trec de Medicina. Bai ce mi se facu o pofta de shawarma aia de la Warda. Apropo, eu pronunt “varda” nu “uarda”. “Uarda” asta imi suna ca si cum ai pronunta “uolxuagăn”. (trebuie) Sa trecem peste, cobor spre podul de Fier. Minunat cartier, minunata zona! Inainte sa urcam dealul spre Tatarasi, pe drum, vad un fel de… tanc! Nu am inteles ce era ala. Parea un fel de utilitara, ca observasem ca mai si fac niste asfaltari in zona. Arata sinistru de tot, cu senilele alea direct pe macadam. Taximetristul meu, care pana atunci nu scosese o vorba, exclama acum cu o intelepciune urbana: “Uluitoare masinarie!”. Pai daca EL, la parul lui alb din cap, n-a vazut asa ceva din pozitia lui de taxi-man, eu ce sa mai zic?! Incerc, si acum dupa mai bine de douasprezece ore, sa-mi explic cum te ajuta ala la asfaltare?!

Ca si o mica paranteza, ador cand taximetristul prefera sa nu-mi vorbeasca! Si asta nu pentru ca am ceva cu ei, am cu cativa din ei. Cu aia de ma intreaba, atunci cand le zic “Nu va suparati, daca se poate si repede”, “Intarzii la femeie, baiete?”… Cu aia de-si soptesc, cand ii rog sa dea scaunul nitel mai in fata, “Ala dinainte voia scaunul mai in fata ca statea in dreapta mea aici, toti fac pretentii”… Cu aia care-mi explica contrastul intre inainte si dupa ’89… IL STIU BAAA, SA-NNEBUNESC!

Asadar, urcam spre Tatarasi. Nu mai e mult! Sper, in gand, sa nu-l fi apucat pe asta comunicarea. Si nu l-a apucat. Morbida zona asta de care va povestesc acum, de imediat cum urci dealul din Podu’ de Fier spre Tatarasi. Numai firme de pompe funebre! I-as zice Bulevardul Neintoarcerii! E si stramt al naibii, circulat puternic si totusi cam atat…

Si am ajuns. Vis-a-vis de Cimitirul Eternitate. Ma uit la taximetru. 12,68 RON! Mmmhm, frumoasa cursa nene! Mai ales ca ti-am lasat si pana la 14 RON, ii cerusem doar 1 RON inapoi, de la 15. “Va multumesc, o zi buna, sanatate multa!”. Pai in fata cimitirului asta-mi urezi tu, mai omule? Oricum, sunt fericit! Probabil ca urmatorul client a dus-o binisor de tot, dupa asa cursa si un bacsis decent. Voi cat ati dat cel mai mult la taxi, dracilor?… Pardon, dragilor!