envi

Nici nu stiu daca sa ma mir, sa ma oarecum ingrozesc sau sa spun adevarul precum ca nu ma prea surprinde… Fratie, lumea in care traim e nebuna rau de tot!!! Ce-ati patit cu totii, ba?!

Intr-un comentariu dintr-un articol al unui blogger cunoscut, un bou ii doreste moartea individului in cauza, implicat probabil – nu stiu ce s-a intamplat, n-am vazut poze etc – intr-un accident rutier destul de neplacut. Repet, ii ureaza “mori o data!”, intelegeti? Cam pana unde mai setam si noi limita paroxismului nesimtit, insensibil si ilogic?! Bine, pe de alta parte, ura e un sentiment puternic si am spus-o de mai multe ori ca ma simt foarte mandru cand cineva ma uraste de… moarte. Deci poate e acelasi lucru, nu stiu…

Pe de alta parte, mai avem un articol. Bun, chiar foarte bun! Eu unul nu ma mai uit la teveu de foarte multa vreme si cand o fac, ma uit la meciuri. Am inghetat cand am aflat si eu cam ce invitat a putut sa produca individul acela. Sunt absolut o mie la suta de acord cu autorul, e un articol bine scris cu suficienta rautate si care puncteaza si critica relativ bine toata ecuatia. Dar ma uit la ultima fraza:

Măruţă, îţi urez ca peste 20 de ani, să faci emisiune cu ucigaşul nevesti-tii.

In primul rand, ce vina are nevasta-sa?! In al doilea rand, daca tot ai scris atat de corect pana atunci si ai atins coarda sensibila a publicului cu acel video, de ce sa inchei in acea nota? Din punctul meu de vedere s-a ajuns la exact acelasi nivel cu executia lui Maruta, sincer. Ma intreb, nu era mai intelept si mai frumos sa fi spus “Maruta tata, cum te-ai simti daca peste 20 ani l-ai vedea pe, Doamne pazeste, ucigasul nevesti-tii?”

In fine, e doar o parere…

Se mai uita cineva la TV? Nu? Hai ca va spun eu, in mare, ce puteti vedea. Si nu in seara asta, nu nu. In general, pe tot anu’…

Ianuarie

Revelionul a trecut dar spitalele colcaie: come alcoolice, batai si sesiuni de amor cu macadamul si, bineinteles, mancaciosii trinichelozati pana-n gat. Pardon, pana cu burta-n gat de plini. Mai spre jumatatea lunii e ceva cu Eminescu, oricum majoritatea nu stie despre ce e vorba si stiam asta si de anul trecut, dar mai bagam un sondaj stradal. Cu siguranta avem si un ger, o temperatura de aia minima, ceva. Un termometru inghetat la Intorsura Buzaului, tibii trasnite pe meleagurile patriei si coada la Politie la tamponari. Desigur, primarii si drumari nepregatiti! Si sa nu uitam, totusi, Ionii si Vasilii patriei, probabil cele mai raspandite prenume se sar-baut-oresc pe bune! Sa ne traiasca Iliescu, Craciunescu, Seicaru si, nu in ultimul rand, Tariceanca aia mare si Baseasca mai mare decat cea mica! Read the rest of this entry »

Incercand o adaptare a zicalei “daca vrei sa stii ce-i sanatatea, imbolnaveste-te”, asa va pot spune si eu, daca vrei sa stii ce-i fericirea, casatoreste-te!

E o fraza dintr-un oarecare dintre zecile de spectacole ale grupului Vacanta Mare. Spectacolele alea, cu public, din turnee…

Prima data i-am descoperit cand inca eram in gimnaziu. O caseta audio BASF, pe care bineinteles ca am dublat-o imediat, imprumutata de la un prieten foarte bun dupa ce auzisem cateva pasaje in camera la el, in timp ce ne chinuiam sa reparam o minge. Ce vremuri…

Nu stiam cine sunt, aflasem doar ca-i cheama Vacanta Mare si ca-s trei. Atat. Pe vremea aia nu avem acces liber si necondintionat la internet incat sa pot sa ii caut, sa vad cine sunt, cum arata si ce vor. De ras insa radeam. Erau buni, foarte buni. Pe de-o parte umor usor, cretin, simplu de inteles, condimentat insa si cu multe momente de genialitate, subtilitate bine gandita si intepaturi bine alese. Un melanj care impaca gusturile tuturor, astfel si succesul pe care l-au avut in acele turnee. Acum, cand toate fisierele – fie ele audio sau video – sunt disponibile pe net, veti vedea ca in toate spectacolele au sala plina.

La un moment dat insa, s-au intamplat niste lucruri… A murit si Dan Sava si au debutat si in televiziune, la PROTV. Repet, avand in vedere epoca in care acestea se intamplau, a-i vedea la tv era un plus. Probabil ca si pentru ei, gandindu-ma la aspectele financiare, la expunere, castigul in notorietate samd. Insa cred ca toata lumea a observat o diferenta. Mare, uriasa… Umorul de buna calitate se cam estompa cu fiecare sezon. Acum nu stiu care sa fi fost cauza. Ori ca Dan Sava sa fi fost geniul din spatele pastilelor cu adevarat superbe ale grupului, ori ca s-a instalat cenzura peste creatiile lor, ori ca s-a strans repede o claie de bani de unde si inceata dar sigura scadere a motivatiei si interesului.

Astazi, din cate am inteles pentru ca, sincer fiind, nu ma mai uit la tv de ani de zile decat poate la vreun meci, ar mai avea activitate la Kanal D. Ii prinsesem si eu intr-o sesiune de butonat telecomanda. Tristi… Umor slab, calitate proasta, grup totalmente schimbat pana si fata de ceea ce exista la PROTV. Pe langa ce mi-a fost dat sa vad in cele 8-10 minute, episoadele din Leana si Costel de altadata, nici acelea rupand vreodata gura targului, mi se pareau aur curat.

Repet insa, avem sansa de-a trai in alta era in care, din fericire, avem la dispozitie spectacolele vechi. Acolo unde Vacanta Mare intr-adevar producea o sustinuta cantitate de calitate.

Urmaresc Turul Frantei de cel putin sapte ani, cred. Sunt francofil declarat si notoriu si rareori spun pas la vreo chestie televizata ce are legatura cu Franta, mai ales daca mai e si din sport. Iulie inseamna Turul Frantei, simplu si scurt! Dupa-amiezi toride in care m-asezam intr-un unghi de vreo treizeci de grade fata de axa teveului si zaceam pe canapea toate alea patru-cinci ore de transmisie. Ma si mir cu de n-am damblagit prostata sau n-am facut hemoroizi caci sunt aproape sigur ca uneori nici la baie nu mergeam.

Teoretic, Turul Frantei nu are cum sa atraga telespectatori numerosi. Sa fim seriosi, e o transmisiune foarte lunga in care vezi 180-200 de maniaci care pedaleaza incontinuu din care foarte putini se remarca intr-o zi de etapa obisnuita. Spectacolul e aproape zero. Nu sunt suturi de la treizeci de metri, slam-dunk-uri nemaivazute, crosee de dreapta sau break-uri de peste o suta de puncte. Nu! E vorba de o gloata de nebuni care fac vreo patru mii si ceva de kilometri pe niste biciclete care nici macar alea nu impresioneaza mare lucru. Dar totusi ceva atragea…

Comentariul! Ii stiti aproape sigur, Naum si Banciu. Comentatori de vis pentru asa ceva. Priveai cate doua sute de minute incontinuu la niste biciclisti… biciclind si totusi, datorita lor, nu te puteai plictisi. Chiar si cand turul era castigat de N ori consecutiv de Lance Armstrong si deci nimic nou nu se putea intampla decat de la cel mult locul doi in jos si eventual la clasamentele pentru celelalte categorii – catarator, sprinter, tanar rutier. Si chiar si cand toti debilii erau dopati pana-n ultima celula a epidermei si, dupa retragerea americanului, castigatorul dintr-un an era detronat peste vreo opt luni si tot asteptai luna iulie, desi priveai – efectiv! – doua sute de drogati care acum se si stiau indopati, nu doar se banuiau.

Oamenii astia produceau comentarii excelente in fiecare zi cu toate ca e greu de imaginat ce poti comenta la ciclism, sport intrecut poate doar de sah si golf ca dificultate din punctul asta de vedere. O etapa din Turul Frantei transmisa pe TV era ca un ghid turistic vizual si auditiv, pe langa, desigur, mai mult decat suficientul timp acordat sportului in sine. Astazi insa, uitandu-ma la prezentarea echipelor ce vor lua startul anul asta, am ramas tablou: nici Naum si nici Banciu! Doi baieti care, desi nu erau nici penibili si nici amatori, nu se pot ridica la statura brandului deja creat…

Eu sper ca e o chestie de moment, o situatie temporara pana la prima etapa de maine. Turul Frantei era facut placut si abordabil de aproape oricine tocmai de astia doi care aproape ca s-au confundat cu prezenta sa in peisajul romanesc. Sigur, inteleg ca poate banul de la GSPTV si de la SPORTRO o fi mai gros, dar inca sper ca pasiunea sa fie catusi de putin fruntasa, macar astea trei saptamani pe an. Baietii pe care i-am auzit azi se chinuiau, incercau si in suficienta masura reuseau, dar erau ca si un Ferrari fara roti… Altfel, fara astia comentand, ma indoiesc de-un tur placut la TV si sincer, e ca o gura de aer curat intr-un TV sportiv dominat de fotbal. Romanesc…

Se discuta puternic pe trei mari subiecte in perioada asta, in online. Gripa de porc, noua – de fapt tanara pentru ca noua nu mai e – emisiune de la Realitatea TV, Dupa Bloguri si, as mai adauga eu, video-ul acela sa-i spunem dragalas, acea parodie numita Romania, the end of choice.

N-am sa le tratez in articole diferite pentru ca toate trei mi se par fie neimportante, fie de prost gust, dar o opinie vis-a-vis de fiecare trebuie sa am si eu. Macar de dragul alinierii cu toata lumea si, de ce nu, din lipsa de altceva ca si subiect. Asa ca, pe rand…

Gripa porcina

Tara asta nu invata nimic, niciodata, mai ales din experientele anterioare culmea, proprii, nu ale altora. Am mai avut o aventura cu raceala la gaini, nu? Eh, de data asta, in afara de faptul c-avem de-a face cu porci in loc de pui, care-i diferenta? Nici una! Mult tam-tam, multa teroare nefondata, multa manipulare a maselor idioate si naive si asa mai departe. Intr-un fel, e chiar distractiv sa observi de pe margine, total neimplicat si neinteresat, reactiile si comentariile si, zic eu, doar aparantele accese de interes si eroism national ale unora. Zilele trecute, pe la nu mai stiu ce televiziune, marele nu stiu ce scula-bascula Cercel, doctor in cate si mai cate, mi-a batut campii vreo jumatate de ora spunand vreo o mie si ceva de cuvinte insa, concret, nimic. Mi se parea exact acelasi text de acum doi sau trei ani sau cand naiba fu isteria aia cu gripa aviara.

Pe scurt: avem experienta anterioara, nu? Ei, si acum ca si atunci, pana n-am sa vad om internat in spital, eventual Doamne fereste, mort de gripa de porc, pana cand n-am sa vad oameni imbolnavindu-se pe capete, n-am sa cred nicio secunda ca Romania ar fi amenintata de asa ceva. Nu stiu cum se face, dar din Spania, porcaria aia de virus a ajuns fix la Arad. Hai sa nu ne mai pierdem timpul si cheful degeaba. Va fi totul gata peste vreo trei saptamani si vreo cativa imbogatiti.

Dupa Bloguri

Simplu, scurt si la obiect: cand bloggerii isi ies prea mult din patratica lor, devin neinteresanti, plictisitori, pe alocuri penibili si cu siguranta nefolositori. Forta lor nu se va vedea niciodata prin supraexpunerea la toate canalele media. Mai mult de atat, prea multi bloggeri romani au impresia ca pot razbi oriunde de moment ce au un trafic decent in online. Ori problema este ca dimpotriva, unele aparent avantaje pot avea un recul dureros. Exact asta observ eu analizand toata chestia asta. Fratie, sunteti fermecatori in online, pe blogurile voastre, in online, aveti succes, inseamna ca aveti niste minte in cap. Mintea aia nu va dicteaza ca nu orice oportunitate e musai o portita catre un si mai mare succes?!

Cat din punct de vedere al televiziunii, nici nu mai discut. Slab, foarte slab. Da, emisiunea e misto. Dinamism, montaj beton, l-au cooptat si pe banchistul ala, dar mai departe? Mai departe… nimic! Mai e oare o necunoscuta ca la emisiunea asta nu se uita decat… bloggerii?! Da, asa e, ne uitam unii la altii, altii la noi NU! Ce rating ati fi avand, naiba stie, dar presupunerea mea e ca nu aveti succesul la care v-ati fi asteptat din simplul motiv ca romanasul privitor la televizor probabil ca nici nu prea are o idee solida asupra bloggingului, online-ului si asa mai departe.

Romania, the end of choice

Si eu sunt unul din cei care-si critica puternic tara, care nu scapa nicio ocazie de a arata cu degetul intr-o parte sau alta cand e vorba de nedreptate, prostie, hotie, curvareala si asa mai departe. Si mai sunt si de-acord cu faptul ca Romania, prin oamenii care o locuiesc, si-a “castigat” dreptul de a fi luata in batjocura de proprii ei locuitori. In fine, de unii, pentru altii fiind, probabil, paradisul intr-o forma concreta.

De aici pana la creatia omuletilor acelora e cale cam lunga. Prost, foarte prost! Multa tampenie si multa nesimtire. O fi adevarat, nu spun ca nu, insa pana intr-acolo incat sa compui asa ceva si sa iesi public, mai ales in limba universala a planetei… Hai mai bine sa o tinem aici intre noi, daca tot tinem musai sa calcam totu’ in picioare, pe drept sau nu. “Enjoy our children” ? Mda…

Dupa cum spuneam, imi bag si eu picioarele in tara asta oricand am motiv si o recunosc. Insa limite exista. Aici s-a depasit o limita, o limita a bunului simt si, mai mult de atat, mi se pare chiar de rasul curcii cum se ia in ras nu stiu ce slogan de turism iar chestia asta nu face decat sa bage in si mai mare cacat turismul. Hai sa facem misto constructiv, as zice eu, daca tot ne credem burice de pamant, oameni de-o inteligenta nemeritata pentru prostia asta de Romania, nu? In fine, concluzia e simpla: se pare ca intr-adevar, pana si asa-zisii artisti sunt o apa si-un pamant, ca doar tot romani sunt si ei…

Ptiu, sa-mi bag picioru’ nu alta…

A trecut o saptamana si mai bine de la ultimul meu articol. Nici n-am mai verificat daca mai sunt prin ‘roll-urile altora, chestie pentru care am muncit ca s-o dau acum cu bata-n balta ca-n povesti. M-a amuzat nitel cand blogger.com m-a intrebat de parola la Sign in, chestie care nu mi s-a mai intamplat de multisor. O fi uitat si el si Mozilla care-i treaba pe aici. Deh, ochii care nu se vad se uita. Pardon, tastele care nu se apasa se prafuiesc. Nu! Eh, in fine, prins-ati ideea, ma gandesc eu…

N-am scris un rand apropo de tot tambalaul de Paste. Oricum, ideea mea era atat de comuna cu ce-a scris toata lumea, incat probabil ca n-as fi contribuit cu nimic nou. Cred ca nici modalitatea mea de a expune faptul ca Pastele e inca un motiv trecut in calendar cu rosu sa mancam si sa bem ca niste sparti fara fund, caci asta era abordarea mea, nu ar fi fost alta decat a altora. Si am mai spus-o ca daca n-am macar un procent minuscul de ceva altfel decat restul omenirii, nu procedez.

Intre timp mai fu si un cutremur…

Misto, n-am ce sa zic. Eu, la etajul doi, l-am simtit destul cat sa ma miste putin pe scaun. Si vorba aia, ditamai omu’ de-un numar de trei cifre de kilograme. Interesant a fost aftermathul. Pardon, ceea ce s-a intamplat dupa, nu de alta dar nu mai roenglezez prea mult ca se supara nevasta-mea. Pe twitter a fost beton. #pman a fost minciuna! Chiar retin cateva chestii foarte misto, gen Ce cutremur ma, a dat Dumnezeu BUZZ!!! sau replica mea personala, cea care m-a si insurat, cred, anume Cumpar cutremur pen’ca nu mai stiu cum altfel sa fac o femeie sa tremure!.

Bineinteles ca la TV-eu s-au inceput discutii, presupuneri, cifre. Ca vezi Doamne, trebuia un tremurici de asta ca parca trecu un camion mai zdravan pe strada ca sa mai invatam o data ca daca e sa fie pe bune, se prabuseste lejer o juma’ de Romanie si murim intr-un numar decent pentru topurile all-time. Un mare cacat!!! Si daca dam la televizor, ce?! Incepe lumea sa-si renoveze casele? Ati simtit careva nevoia primordiala de a cumpara vreo cativa metri cubi de BCA sa improspatati vreo temelie, ceva? Hai, serios… Pierdem timp, spatiu de emisie si cam atat…

In fine, cam atat cu ce-a fost de cand eu n-am mai fost pe aici. Nu mai promitem nimic. Frecventa in articole, prezenta mai sustinuta etc. Nu! Ce-o fi o fi. Doar un lucru sa mai spun: de inchis, nu inchidem pravalia…

Am Boom, as in platforma digitala. Nu-i asa ca sunt tare? Nu, aproape deloc. Nu-i vad deloc progresand, sunt doar o alta chestiune facuta romaneste. Dezvoltam altadata, promit!

Si cum stateam eu si-mi beam cafeaua cu frisca pe la 11 de dimineata, eram aproape arbitrar plasat pe BoomSportOne. Imi place pentru ca au achizitionat drepturile pe NBA. E imbucurator sa vezi ca mai e cineva in Romania interesat sa transmita ceea ce eu consider, pe langa NFL si Premier League, una din cele mai bune competitii sportive dpdv al spectacolului.

Si deodata, bineinteles, reclama. Reclama dar mai ales promo. Mult promo, aproape la fel de mult ca la Antena1. Numai acolo ai parte de vreo 10 minute de ce va fi azi, maine si saptamana asta. Si la un moment dat, mi-a luat ochii un clip de vreun minut cu Mutu. OK, gasesc ca fiind normal, de moment ce transmiti fotbal italian, sa te tot legi de imagini cu Mutu, Chivu, Codrea si ce alti fotbaliatori romani mai joaca pe acolo. Problema mea e alta…

Promo-ul era, of course, cu Mutu marcand. Daca nu ma insel cu goulrile sale mai recente, in fine, irelevant. Interesant e ceea ce scria peste imaginile cu executiile briliantului. Citam:

Mutu s-a intors. El a inscris. Viola a castigat. Mutu e cel mai tare. Nici in cot nu-l mai doare.

Acum, nu stiu ce sa zic. Nu stiu cum sa comentez. Oricum, ca sa completez, ideea e ca am inteles ca Fiorentina(Viola) a castigat un meci cu golurile lui Mutu la fix primul lui meci dupa accidentarea la cot, probabil de aia nemaidurandu-l in cot.

Trecand peste asta si peste, repet, ideea oarecum normala sa ne pretuim valorile nationale, pana unde penibilitatea?! Urmeaza cumva vreun promo de genul

Handbalistele noastre are valoare, buci si tate, craci, picioare, campioane mondiale, nimeni nu le sta in cale, Romania-i cea mai tare!

cand or castiga fetele mondialul de handbal feminin?!