envi

Duminica dupa-amiaza e, in teorie cel putin, zi de stat degeaba in cel mai nesimtit si mai crancen mod cu putinta. Zi de activitati usoare, relaxante, genul de zi pe care nu doar ca o traiesti ci vine si cu senzatie speciala din dotare.

Daca alegi insa sa-ti petreci aceasta zi in fata televizorului, ai ales poate cea mai proasta solutie. Cum sa zic, la ce mi-a fost dat sa vad ca si optiuni, ma gandesc serios ca si un gratar, fie el si in buza lunii februarie, e mai placut si productiv din punct de vedere al divertismentului decat ce-ti ofera TV-ul.

Trist, muica. Tare trist! Pe PROTV e Bodyguard. Dude, wtf?! Numai ce-am vazut-o cateva cadre pe Whitney si am simtit ca am sa regurgitez toate cele patru felii de pomelo ce le mancasem cu cateva zeci de minute mai devreme. Macar nu l-am prins si pe nea Kostner, atunci zau ca mi-as fi dat, live, seama cum arata marmelada de pomelo de asta. Pe ProCinema era un film romanesc, ceva cu un buzdugan cu nu stiu ce. Diferenta? Limba, in rest aceeasi resemnare ca dpdv cinematic, nicio sansa!

Merg mai departe, ma gandesc ca nu se poate sa fiu chiar de la canalul 1 multumit. Ma gandesc doar ca mai am vreo 50 de variante si una din ele o avea cu ce sa-mi calmeze curiozitatile, pornirile si dorintele. Si dau mai departe, ajung pe Antena 1. Atata promo cat am suportat acolo nu am inghitit o viata intreaga. Mult frate, incredibil de mult! Eu care credeam ca poate am s-o vad pe Raduleasca pe la duminicile ei in familie, de fapt am vazut pana si de doua ori acelasi promo, la porcaria aia cu blonde. Apropo, pentru pasionati, am inteles ca la urmatoarea editie e invitat Luis Lazarus. Enjoy!!!

Pe PrimaTV am avut si eu, in sfarsit, ocazia sa vad live cacatul ala de promo in care ei incheie cu “We love to entertain you”. Prost!!! Proasta idee, proasta mentalitate, proasta realizare, rezultatul fiind mai prost pana si decat naivitatile de emisiuni care erau odata pe… fostul Atomic! Sa fiti voi sanatosi cu sloganul vostru, cred ca daca o puneati si pe Tanta lu’ Teo, va gasea ea ceva mai inspirat. Macar pe intelesul si celui cu Digi in fund de sat izolat, daca nu si catusi de ingenios, demn de televiziune nationala ce va credeti.

Ce am gasit eu misto a fost pe Sport.ro: campionatul european de taiat lemne. Foarte misto! Sa vezi o adunatura de vreo douazeci de socati care impart topoare unui lemn asezat sub ei, cu locul in care loveau la maxim treizeci de centimentri de labele picioarelor, e cu adevarat beton. Apoi sa-i vezi taind felii de busteni grosi cat Piedone cu drujbe de 90 de cai putere (!!! cati are o Dacie??!?!)… Da, asta a functionat destul de OK, pacat ca nu a tinut decat vreo jumatate de ora. A castigat un neamt, nu i-am retinut numele.

Apoi am ajuns pe canalele tematice ale mandrei mele platforme. Numai porcarii. Silent Hill, film pe care probabil as fi in stare sa si tricotez de plictiseala, o comedie idioata pe Boom Comedy, ceva de genul “Cum sa agati barbatii”, careia i-am acordat fabuloasa perioada de patruzeci de secunde. Apoi am ajuns pe Boom Indian. Aici am cateva intrebari. In primul rand, de ce au scos Boom Clasic si mi-au lasat Indian?! Si apoi, de ce dracu’ sunt indienii apreciati pentru filmele lor?! Sunt doar cate 120 de minute de muzica, dans, coregrafie si replici de parca suntem in reclamele la branza topita Hochland. In fine, e posibil sa fiu eu un idiot superficial care nu stie sa aprecieze adevarata calitate a artei filmului.

Asa ca mi-au ramas canalele de stiri si sport. Canale care, avand in vedere ca eu procedam cu telecomanda undeva in preajma unei ore fixe, procedau si ele, la randul lor, cu patos la… grupaje de stiri. Ei bine, imaginati-va ca am vazut de vreo cinci ori aceeasi stire, Radoi si debutul lui la arabi, in cinci abordari diferite. Una cu antrenorul care l-a descoperit pe Radoi, alta pe sistemul “The rise and fall and re-rise of Prince Mirel”, una absolut obisnuita si tot asa.

Si uite asa, aproape ca nu-mi venea sa cred ca, intr-o duminica dupa amiaza pe care ti-ai darui-o televizorului, tot ce ai putea sa vezi e zbantuiala unor indieni, niste malaci care taie lemne ca si sport, filme nu doar vechi ci si expirate si care provoaca sila de atatea reluari si, bineinteles, cate-un fotbaliator cu nu stiu ce intamplari. Stie careva daca la Dolce e vreun canal porno non-stop?!

Pentru pasionatii de sporturi extreme, stiu ca nu va puteti desprinde de microb nici in perioada sarbatorilor, asa ca va ofer doua sesiuni de parasutism. Sa procedam dupa cum urmeaza:

* Asta si cu asta fac doi! Pe la zoso am gasit asta. Am intrat, am vazut si am gasit asta. Hai flacai, la buşeala cu ele!

Simona Sensual supune şase bărbaţi la pedepse crunte.

Poftiti de serviti detalii. Nu-i asa ca e ironia ironiilor tuturor sortilor ma-sii ca acel program e la B1 TV?! Spor…

Una din axiomele sarbatorilor de iarna este ca showbiz-ul si televiziunea se seteaza pe dominantele de sezon: colinde, filme cu Mos Craciun, zurgalai in jingle-uri, zapada care curge din susul inspre josul ecranului si asa mai departe. Ceea ce este, totusi, un lucru normal. Adica mi s-ar parea totusi ridicol ca o televiziune catusi de putin insemnata sa nu se alinieze intr-un minim mod la aerul asta plin de spiritualitate si bunatate etc…

Interesant e altceva. Nimic, niciodata nu se schimba! Avem aceleasi lucruri, cel mult se face o rotatie intre, de exemplu, canalele TV: anul asta dam noi “Singur Acasa”, la anul dati voi si ne luam noi dreptul la a difuza filmul ala cu Arnold dadaca. Daca mai aveti timp si de televizaur in perioada asta, veti vedea ca toti au inceput sa-si expuna oferta de 24-31 decembrie. Adunate si triate, veti observa ca sunt efectiv aceleasi chestiuni din fiecare ani si, mai interesant, aproape sub aceeasi forma. Matinalul cu aer de Craciun, filmul animat pentru copii, doua documentare cu Craciunul in nu stiu cate zone de la noi si Craciunul in nu stiu cate tari de la ei, filmul fermecat de seara, un miliard de colinde, mesajul presedintelui si a patriarhului si musai ceva de ras. Ah, si multe reclame cu Jingle Bells…

Dar de Stefan Banica jr. si Stefan Hrusca ce sa mai povestim?! De vreo cativa ani incoace, rapsozii astia din lumea pestilor, procedeaza la behaiala tematica. Intre X si Y, unde cele doua variabile sunt limtele desemnate de doua zile din proximitatea zilelor de Craciun, astia doi sunt nelipsiti de pe orice ziduri unde se lipesc afise, din orice calup publicitaro-promotional de la TV si radio si, daca nu ma insel, anul trecut am avut de-a face cu un amic care a primit sms ca unul din concertele astora va fi “in curand, aproape de tine”. Saracul asta incepuse sa se uite in jur in secunda in care a primit mesajul, speriat fiind de perspectiva unui pletos blond “aproape de el”.

Cateva mentiuni. De fapt, cateva retorice. Sau fie, asumati-va rolul de a raspunde unui neclarificat. Hrusca e un personaj inexistent timp de vreo 360 de zile pe an si, deodata, in o saptamana, sparge orice concurenta si asta de cativa ani incoace. De ce? Ce are omu’ asta atat de special ca sa mai surprinda? Da, de acord, are voce si canta ca o privighetoare in amurg de toamna tarzie, dar dupa atatia ani chiar nu ne-am plictisit?! Plus ca, citeam undeva ca a cerut drept de autor pe o colinda traditionala romaneasca. Traditionala?! Adica din popor… Adica mars ma, ca e a tarii intregi, nu a ta sa faci tu un ban gramada. Inca ceva, ce-i ala ler? Stiu ca incercase sa-si explice Teo de la Deko, prea clar nici din teoriile lui n-am inteles. Deci, ce e ala ler? Apropo, acum un an sau doi, biletul la Hrusca era cat jumate’ de minim pe economie… Stranie lume!

Banica si el, alt rapsod al Craciunului. Alt colindator, dar acelasi Elvis wannabe pentru ca el, spre deosebire de mai-sus-numitul, mai baga si o engleza, canta cu o voce grava iar viersul sau zici ca urla a frustrare ca nu-i pe compilatiile americanesti de sezon. Nicio problema nici cu dumnealui, are voce, canta relativ frumos si o fi facand si spectacol. Doua scurte insa: una aceeasi ca si cea de mai sus, anume ca omul face acelasi lucru de ani buni, cum naiba de mai umple sali? Si apoi, nu cumva spectacolele sale se numesc “Doar odata-i Craciunul” si el are vreo opt-zece in fiecare sezon?! Intreb…

Oricum, ramane ideea ca pe amandoi ii cheama Stefan. Practic, nu te apuca sa ai impresia ca poti face concurenta unless te cheama ca pe 27 decembrie, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa faci parte si din sistemul sarbatorilor ca sa fii cantaret profesionist de colinde… din popor. Eh, noi constatam, baietii produc in continuare, salile sunt pline si poate ca vorbeste gelozia si invidia din mine.

In fine, eu, in acest an, vreau de la televizorul meu clasicul maraton Tom si Jerry de pe Cartoon Network, alaturi de toate celelalte desene animate de sarbatori pe care le dau ei in perioada asta. Da, de astea nu ma satur in niciun an, pe Macauley il am si pe calculator iar Banica si Hrusca nu mai sunt decat niste Stefani.