envi

Si imagineaza-ti ca, intr-o zi si deodata, toate animalele ar putea sa vorbeasca…

Cum adica “cum?”? Uite asa, pur si simplu. Cainele nu mai latra, pisica nu mai miauna si porcul nu mai grohaie. Nu zic ca ca ar dezvolta un vocabular complex intr-atat incat sa poti dezvolta relatii sociale de “hai la o bere” cu un cocos si o vaca ci atat cat sa-si poata exprima minime sentimente si trairi.

Ma rog, deja omenirea trateaza animalele diferit, in functie NU de ferocitatea sau salbaticia lor ci mai repede fata de inteligenta de care dau dovada. Probabil de aia porcul se face carnati si gaina copanele si, in acelasi timp, luam maimute sa danseze si sa joace ping pong cu noi, le dam nume si le consideram a mai proxima translatie a omului in lumea animala. Tot probabil de asta s-au si tot emis teorii si s-a reconsiderat postura in care e omul pe planeta, pentru ca nu o data s-au analizat niste fapte concrete prin care unele animale dovedeau comportamente, gesturi si reflexe care le situau, ca abordare, foarte aproape de ceea ce facem noi. As zice ca in momentul in care toate ar mai putea sa converseze cu un om la nivelul cu care poate sa o faca un copil de… patru ani, sa zicem, s-ar mai da o data peste cap toata conceptia noastra si s-ar reformula polologhia a acelui ceva care ne diferentiaza de animale.

Si totusi ma intreb: noi, ca oameni obisnuiti, nu ca savantii care ar intra intr-un orgasm continuu daca asta s-ar intampla, ce-am face daca animalele ar dezvolta vorbirea? Cum te-ai adresa porcului pe care-l cresti un an de zile ca sa-l tai intr-o zi si sa-l mananci in sapte? Ghiftuiala la KFC ar veni din gaini care ar putea sa-ti spuna niste chestii, niste treburi, ce se va intampla acolo? Cum ai reactiona daca toate animalele din jurul tau ar putea sa-si exprime sentimentele in cuvinte simple?

Exista oameni pentru care locul doi inseamna deja mediocritate. Oameni care, in momentul in care se stiu angrenati intr-o competitie pentru absolut orice, de la postul de sef intr-o oarecare situatie, la un banal joc de rummy sau de carti, intra in “fight-mode”, mod in care nu au mama, nu au tata si ar calca si pe cadavre doar sa fie cei mai buni.

Am cunoscut si cunosc astfel de oameni. De obicei, acestia sunt cei care au media 10 pe linie de prin clasa intai pana tocmai prin liceu. Cei carora profesorii nu le pun 8 decat daca au de unde sa le dea trei de 10, iar de 7 nici nu se pune problema, desi uneori o merita. Sunt cei cu abonamente la orice biblioteca, participanti la orice olimpiada, cei care sunt solicitati sa iasa la tabla doar pentu acele probleme de matematica pentru care restul clasei, pusi la un loc, nu au nicio solutie. Sunt cei pe care toti ii intreaba orarul, cum se rezolva nu stiu ce ecuatie de fizica, cati protoni are atomul de germaniu si care e inaltimea maxima din Muntii Dobrogei. Iar ei se simt bine sa fie intrebati, desi intotdeauna iti raspuns razand, la modul “esti prea bleg pentru a putea exista in jurul meu”.

Rareori acest gen de oameni raman nejudecati de mintile superficiale si concentrate pe cu totul altceva ale tuturor celor din jur. Ei nu au prieteni, au maxim unul-doi colegi cu care schimba doua replici insipide in fiecare pauza. Si toate astea pentru ca lor le place ideea de a fi primul. Se auto-indoctrineaza pana la paroxism cu aceasta idee si procedeaza in consecinta, indiferenti fiind la unele urmari, sacrificii si costuri.

Nu stiu daca a fi primul e intotdeauna solutia suprema, cat mai degraba a fi acolo la finish e cel mai important. Ce e, de fapt, mai important: sa ajungi primul, sau sa ajungi? Nu e oare mai grav sa nu mai ajungi deloc? A nu fi acolo in niciun fel inseamna a nu exista in niciun fel. Am fost intotdeauna adeptul acestui principiu. Mi-am dorit intotdeauna sa fiu mai degraba capabil sa termin orice decat sa fiu primul la ceva. Totdeauna am fost de parere ca legendarul “zece pe linie” este de-o falsitate suprema si nu inseamna decat dorinta unor profesori de a nu-i buşi media perfecta unui om care, probabil, o merita insa in niciun caz nu e cel mai bun la toate, la absolut toate.

Si apoi, in ziua de azi, de ce sa-ti mai doresti sa fii primul?! Sa-ti propui in mod expres sa fii primul ca sa ce?! A fi primul inseamna presiune, inseamna, raportat la dimensiunea situatiei, sute sau mii sau milioane de ochi atintiti asupra ta, intai pentru a admira iar in secunda unu si jumatate, pentru a-ti gasi cea mai mica si aproape pseudo-scapare pentru a te taxa. A fi primul nu inseamna niciodata sa fii iubit, ci intotdeauna inseamna, mai intai, sa fii antipatizat. In momentul in care esti cel mai bun, ti se ofera cele mai inalte pozitii, cele mai ravnite functii, premiile cele mai stralucitoare si totul pare fantastic. Insa niciodata nu vei avea prieteni ci doar o haita de oameni care, desi se poarta exemplar cu tine, nu-si doresc decat sa gaseasca acea cale ideala prin care, pupandu-te in fund, sa ajunga cat mai sus cu putinta. Poate chiar sa-ti ia si locul.

Nu, am preferat intotdeauna sa fiu acel omulet discret, care sa nu existe in lumina reflectoarelor, care sa nu ia ochii tuturor cu fabuloase realizari si care nu si-a propus aproape niciodata sa fie primul. De cele mai multe ori, s-a intamplat ca doar din acest tip de gandire si oarecare indiferenta fata de pozitia de la final, sa fiu cat mai sus. Insa sa muncesti o viata intreaga pentru a fi intotdeauna cel cu care incepe o lista si un clasament, creaza doar falsa impresie ca vei fi un om fericit. Muncesti inzecit, pierzi perioade din viata ta in care, teoretic, esti setat inca din codul genetic sa cunosti tot felul de chestii noi, oameni si situatii, relatii si alte diverse provocari. Prieteni nu vei avea pentru ca prietenii inseamna sacrificii, sacrificii care inseamna timp, timp pierdut care nu e decat un lux pe care tu nu ti-l permiti tocmai pentru ca ai alt scop.

Cu siguranta unora asta le place. Pentru ei, viata ideala e exact cea descrisa mai sus si sunt impacati si cu ideea si cu situatia si cu toate cele. Stiu insa ca nu cunosc pe nimeni care sa fie pe inaltele culmi ale fericirii pentru ca a terminat 12 ani de scoala cu 10 si patru ani de facultate cu 9,88. Stiu doar ca au, poate, o claie de bani si o cariera impecabila pentru care muncesc 80 de ore pe saptamana, dar niciuna din cele doua nu va fi acolo, la scadenta. Cand toate se vor opri si cu siguranta nu-ti vor tine de cald cele patru plasme in casa cu sase dormitoare si patru bai, atunci iti vei da seama nu doar ca nu e nimeni sa-ti incalzeasca patul, sufletul sau macar scaunele intr-o seara de vineri, ci nici macar nu ai o amintire sanatoasa cu care sa adormi noaptea.

Prin 2006, daca retin bine, Parazitii lansau o melodie scurta, de vreo doua minute, in care traduceau efectiv mot-a-mot versurile unui mare hit pe-atunci.

Imi aduc aminte ca ascultasem melodia la un prieten acasa si, in prima instanta, am ras cu pofta. Apoi mi-am dat seama cam cat de tembele pot fi versurile unor melodii cu care s-au scos, fara exagerari, milioane de dolari. Poate chiar zeci… Cu cat prost gust se pot cumpara kile de lanturi, zeci de masini, hectare de case si, poate mai trist decat toate astea, cum se pot castiga milioane de fani la nivel mondial.

Nu stiu daca Parazitii si-au dorit ca acea melodie sa fie ca si o campanie, insa mi s-a parut un demers interesant. E clar ca muzica romaneasca, si vorbim aici de partea de versuri, o duce rau. E de-ajuns sa asculti o manea corespunzatoare si e clar ca preferi sa-ti fi petrecut cele trei-patru minute facand ceva mai constructiv, ca de exemplu sa citesti. E mai putin dureros…

Insa cuvintele din piesa cu pricina pe care au parodiat-o Parazitii sunt realmente hilare. Si nu ar fi singurul exemplu. De obicei, toti parlitii astia de hiphopperi comerciali produc niste versuri foarte slabe, in ciuda faptului ca sunt adevarate vedete la nivel planetar. Sigur ca regula nu e generala, ba nici macar nu e extinsa, existand si exemple care uimesc pur si simplu prin creativitate. Interesant e insa ca astia stupizii produc cel mai bine. Si la noi, si la ei, versurile proaste pe o coloana sonora minima produse de baieti notorii inseamna bani. Multi bani, jignitor si dezgustator de multi bani! Poate chiar suparator de multi, avand in vedere ca vand intr-un mod in care iti vine sa te intrebi: ce pastele ma-sii poti sa asculti dintr-un CD de-al astora?!

Practic, se pare ca nu-ti trebuie prea multa munca de moment ce esti catusi de putin cunoscut sa “get rich” din muzica. Sau pseudo-muzica… Sigur ca nimeni nu te forteaza sa scrii versuri, muzica se poate crea si fara a implica vocea in vreun fel. Dar daca te hotarasti sa dai din gusa, poate e cazul sa o faci nitel mai decent. De fapt, cred ca tine pur si simplu de publicul caruia te adresezi. Se pare ca exista, si nu putini, omuleti carora logica unor vorbe li se pare la fel de importanta cu a sti cati milimetri patrati are Oceanul Indian. DaCA CAnta fifty sent e suficient, arhi-suficient!

Concluzia e ca peste tot exista grupul celor care produc bine de tot pe versuri egale cu un zero barat epic! Exista si la noi, exista peste tot, asa ca incep sa cred ca nu mai are sens sa ne mai luam prea mult de guler cu cei care invata ce-i aia orga si un mixer simplu si care vorbesc de “E cald afara, iara ma distrez/ Cu toate fetele vreau sa dansez/E cald afara, iara plec la mare/Cu toate fetele sa stau la soare”. Exista probabil si fanii lor, de moment ce ei exista si mai fac si bani din asta. Gusturile nu se discuta bla bla bla… De disparut nu vor disparea, ba as paria ca se vor extinde, si nu putin.

Si ca sa-mi intaresc ideea ca orice societate are si buruienile ei dar, la fel de bine, are si varfuri, se pare ca si romanii cu care suntem mai contemporani pot produce versuri de calitate pe melodii dragute. Rezultatul mai jos, I love it! (Thanx Tony pentru melodie :) )

Sa zicem ca vii de afara, din gerul care s-a infiintat prin Moldova, sau de oriunde mai locuiesti tu si, dupa ce te descalti caci esti constient ca tot tu faci curatenie daca se murdaresc covoarele pe care ai calca cu papuci cu tot, vrei sa intri in camera ta. Sau, tot “sa zicem”, se intampla… Asta e, au fost sarbatorile, stomacul tau e intr-un maraton de digerat diverse. Iti spun dinainte sa nu te rusinezi, esti i compilatie superba de procese complexe, realizata de bunul Dumnezeu. Si oricum, si femeile o comit…

Eh, si cum esti tu acolo in camera, fie abia venit, fie abia comis, e cald si/sau e naspa. Astfel ca nu mai poti, aproape ca vomiti de la schimbul de temperatura sau de la aerul inchis si te hotarasti, chit ca-i iarna si temperatura-i cu cel putin minus, sa deschizi geamul.

Acum, va propun cateva din cele observate de mine. S-ar putea sa va ajute, s-ar putea sa va amuze sau, pur si simplu, sa exclamati “Ce articol… bă-shit!”. In oriş’care din situatii, m-am hotarat totusi sa “publichez” chestia asta, poate experienta mea in aerisit camere personale va ajuta macar un om. Si atunci am sa fiu fericit…

In primul rand, nu te gandi la faptul ca afara, dar si in calendar, e iarna. Orice alta solutie ti-ar trece prin cap sa executi aerisitul, wrong!! Gandeste-te ca afara e frig si in unele cazuri chiar zapada, deci un mediu aproape perfect de ucis virusi. Daca mai ai si cativa copaci in jur, ai aerul perfect pe care ti-l doresti in camera. Ca deschizi usa la intrare sa iasa pe hol, tot aer intern e. Ca faci curent cu alte camere, tot indoor se numeste. Casca geamul cu incredere, treci peste prejudecati!

In al doilea rand, daca ai jaluzele verticale, nu te zgarci in doar a le schimba pozitia din paralel cu geamul in perpendicular cu geamul. NU, muta-le din loc pana in capat – capete pentru cei carora li se deschis de la mijloc – si astfel vei avea full contact intre aerul de afara si balaria din camera. Vrei acces total al mediului extern cu cel intern, recte eficienta maxima. Pentru cei cu orice altceva in afara de jaluzele, asemenea: afara din calea geamului!!!

Acum inchide orice calorifer din camera. E la mintea cocosului ca dogoarea aia se va inteti o data cu contactul cu aerul rece de afara, deci vei plati mai mult la gaz/intretinere. Si oricum, nu-i asa ca vrei si niste racoare, cat de cat?! In plus, ia gandeste-te putin cum ar suna: am dat azi drumul la geam, dar caloriferul era la maxim! Succes sa nu te persifleze gaşca dupa ce comiti asemenea erori.

Buuuun, am inlaturat obstacole, am inchis calduri fara rost, acum nu uita sa inchizi si usa catre restul casei. Gandeste-te ca poate cei din jurul tau nu vor racoarea proaspata a unei zile de iarna turbata. Poate ai vreun parinte sensibil, vreun copil cu sistem imunitar slab (da-i Actimel), in orice caz, nu-ti doresti antipatia celor din jur. Ramai doar tu si cu pseudo-ciudatenia ta de a da drumul larg la geam.

Si uite ca am ajuns la ultimul punct: cracana fereastra cat mai tare posibil!!! Daca se poate, si la 180 de grade fata de tocarie. Aerisitul de iarna se face repede si fara sa stai sa admiri prostii ca altfel s-ar putea sa descoperi criogenia. Acum vizualizeaza asta: aerul rau si putred din camera ta, acel aer care-ti ofera disconfort si oboseala mentala, iese pe geam, afara, ca hrana pentru copacii din jur iar aerul cel nou, rece si proaspat, filtrat bine de tot de zapada si de faptul ca Soarele e departe de tot de planeta isi face loc printre catrafusele tale. Trage o dusca in tine, dar nu mai mult ca s-ar putea sa faci turturi in piept.

Foarte important, nu te culca pe o ureche sau, Doamne fereste, de tot! Vei face mai mult rau decat bine si asta nu doar tie. Nu vrei pneumonii, nu vrei (c)raceli deloc binevenite sau alte tampenii. Tine minte ca scopul tau e doar sa schimbi uleiul… pardon, aerul din camera ta. Stai in apropierea geamului ca sa poti sa-l inchizi repede in caz de supra-aerisire deci supra-racire. Cand sa inchei toata operatiunea? Iti vei da seama singur…

Asadar, sper sa va ajute catusi de putin tot ce v-am descris. Este rezultatul unei munci de cateva saptamani, timp in care am trecut prin toate cele de mai sus, bune si rele. Va salut, ma duc sa-mi fac un Fervex, sa respirati cu placere de Sarbatori!

Perioada dintre Craciun si Anul Nou e cea mai plictisitoare din an. Da, asa e, daca ati incercat sa ma contraziceti spunand ca exista altele si mai si, poate ca aveti dreptate, argumentul meu insa este cel ca totusi ne aflam intr-un plin sezon de… sarbatori.

Astazi e Sfantul Stefan. Ieri, alaltaieri a tot fost Craciun, inainte a fost Ajun. Dintr-un in alta s-a tot mers, insa de maine incolo nu prea mai e nimic pana la anul nou. Plictiseala maxima! Mancare e, au ramas “porcarii” de dupa Craciun, s-au redeschis magazinele deci mai bagam un rand de bere si alte alea, dar ca si activitate, nu prea-i de unde alege mare lucru.

Mergeam astazi prin oras, e realmente pustiu. La un moment dat erau cateva semne de viata, dar dupa-amiaza, gol. Nu mai zic de ce a fost pe 25 si 26, ziceai ca pur si simplu e un oras parasit sau o fi explodat vreo bomba ecologica care paralizeaza orice corp de la o inaltime de un metru inspre in jos. Mai cate un caine, cate-o pereche de gardieni plictisiti care dau niste urme-n zapada ca sa aiba cu ce dovedi ca si-au facut tura, deci sa incaseze banutii, mai o masina care tranzita urbea si cam atat.

Toata lumea procedeaza fie la vegetatie cronica, ingrasare si lene aproape nesimtita, fie se pregateste sufleteste de revelion. Pentru ca, o data ce se face 29 decembrie, se reia ritualul. Magazine pline, forfota prin orase, pregatiri, care mai de care fie incearca sa se lipeasca de care pe ultima suta de metri, fie e in curs de a-si pregati plecarea catre munti, tari straine sau orase diferite pentru a se “tranti” de an nou.

Plictiseala placuta, sa va iasa planurile cum doriti si vedeti ca s-au cam redeschis toate. De luni se pot plati facturi, cumpara beri ca sa aveti cu ce stinge greutatile ramase in frigider dar si sa cumparati altele, se pot cere socoteli pe la diverse deranjamente dar, mai ales, vine revelionul!

Ion si Maria, sau hai sa fim mai inventivi, Maxentiu si Melentina, sunt casatoriti de 28 de ani. Ea, dupa al treilea copil si o viata de fumatoare inraita, de la KIM Menthol, cu un periplu prin Assos si concluzionand cu orice fel de lights-uri acum vreo opt ani, e cardiaca. Hipertensiva, crize de angina si asa mai departe.

Intr-o dimineata, fericitul cuplu cu toti cei trei copii plecati din casa, iau micul dejun la masa ovala din bucatarie. O omleta usoara, doar din albuse de ou, cate o jumatate de grepfruit si cafea. E sambata dimineata…

La un moment dat, ea incepe sa sughite. E si asta un semn al bolii ei, pe de alta parte e si foarte neplacut. E, ca de fiecare data, vizibil deranjata si nu poate sa-si savureze fragila-i viata cand sughiturile o mananca din gat.

El, sot iubitor si protector, vrea sa o ajute. Vrea sa-i faca orice sa o scape de momentul asta incomod, el e printul ei pe cal alb si cu mantie purpurie. Si se decide sa o sperie, citise alataieri pe internet ca una din solutii e speriatul. Incepe o fraza calma si deodata tipa, tare si strident, ultimul cuvant! Daca nu ma insel era vorba despre “pruna”.

Ea face infarct… Moare! Axioma isi face datoria din nou…

Sa zicem ca avem doi masculi. Ei se cunosc de foarte mult timp, sunt prieteni foarte buni. Jucau mereu in aceeasi echipa de fotbal cand erau mici, se ascundeau in acelasi loc la jocurile de-a v-ati ascunselea si faceau schimb de jocuri pe televizor.

Ati observat insa, cum, in momentul in care unul din ei cunoaste o fata iar relatia devine serioasa, totul se schimba intre ei? E ca si cum vine o a treia roata la bicicleta. Nimic nu mai functioneaza asa cum era inainte: berile se raresc, panarama si hahaiala ieftina expira iar despre activitati impreuna, doar ei, nici nu se mai pune problema.

Practic, ce se intampla? Cel care e acum impreuna cu o femela, in esenta e acelasi om. Se schimba insa relatia intre masculi. Sincronizarile dispar, timing-ul e intotdeauna nepotrivit… Cel care e acum parte din cuplu se va modifica pentru a putea supravietui in acea relatie.

Insa nu va lasati inselati de certurile survenite intre cei doi masculi pe care-i gasiti in diferite povesti. Daca ei au o disputa in care femela are alta parere fata de cel cu care al ei mascul era candva bun prieten, se va intampla ca acesta va fi de acord cu partea feminina, corect? De fapt, insa, traducerea e ca el este de acord cu fostul sau prieten la catarama, dar prefera sa aiba sansa sa o vada, in continuare, pe ea goala…