envi

Am si eu niste intrebari apropo de social media. Nu sunt expert, sunt doar posesor de conturi. Unul de twitter, unul pe facebook, disponibile oricui, vezi bara din dreapta. Exista insa ceva ce mintea mea insuficient de neteda incat sa-mi dea pace sa traiesc linistit si indiferent ce nu se pupa nici cu forta…

Makavelis scria, in weekend, despe naivii din mediul asta. El e simpatic, ii face naivi, eu as fi fost mai dur. Ma rog, discursul sau obliga la acel termen, el se refera la creduli. Eu vreau sa vorbesc despre altceva… Read the rest of this entry »

… e o intrebare cu care umblu in cap de cand am inceput sa postez pe twitter sustinut, puternic si de cand am realizat si ca nu vorbesc chiar singur. Trafic pe blog? Urmaritori pe twitter? Sa ne gandim la problema asta excluzand ideea de a le avea pe amandoua, gandindu-ne ca nu putem sustine cu timp sau inspiratie munca de a cladi reputatie si notorietate pe ambele fronturi.

Am sa iau cazul meu, sa fie mai simplu si sa presupun ca vorbesc bazandu-ma pe ceva ce stiu… Read the rest of this entry »

Ptiu, sa-mi bag picioru’ nu alta…

A trecut o saptamana si mai bine de la ultimul meu articol. Nici n-am mai verificat daca mai sunt prin ‘roll-urile altora, chestie pentru care am muncit ca s-o dau acum cu bata-n balta ca-n povesti. M-a amuzat nitel cand blogger.com m-a intrebat de parola la Sign in, chestie care nu mi s-a mai intamplat de multisor. O fi uitat si el si Mozilla care-i treaba pe aici. Deh, ochii care nu se vad se uita. Pardon, tastele care nu se apasa se prafuiesc. Nu! Eh, in fine, prins-ati ideea, ma gandesc eu…

N-am scris un rand apropo de tot tambalaul de Paste. Oricum, ideea mea era atat de comuna cu ce-a scris toata lumea, incat probabil ca n-as fi contribuit cu nimic nou. Cred ca nici modalitatea mea de a expune faptul ca Pastele e inca un motiv trecut in calendar cu rosu sa mancam si sa bem ca niste sparti fara fund, caci asta era abordarea mea, nu ar fi fost alta decat a altora. Si am mai spus-o ca daca n-am macar un procent minuscul de ceva altfel decat restul omenirii, nu procedez.

Intre timp mai fu si un cutremur…

Misto, n-am ce sa zic. Eu, la etajul doi, l-am simtit destul cat sa ma miste putin pe scaun. Si vorba aia, ditamai omu’ de-un numar de trei cifre de kilograme. Interesant a fost aftermathul. Pardon, ceea ce s-a intamplat dupa, nu de alta dar nu mai roenglezez prea mult ca se supara nevasta-mea. Pe twitter a fost beton. #pman a fost minciuna! Chiar retin cateva chestii foarte misto, gen Ce cutremur ma, a dat Dumnezeu BUZZ!!! sau replica mea personala, cea care m-a si insurat, cred, anume Cumpar cutremur pen’ca nu mai stiu cum altfel sa fac o femeie sa tremure!.

Bineinteles ca la TV-eu s-au inceput discutii, presupuneri, cifre. Ca vezi Doamne, trebuia un tremurici de asta ca parca trecu un camion mai zdravan pe strada ca sa mai invatam o data ca daca e sa fie pe bune, se prabuseste lejer o juma’ de Romanie si murim intr-un numar decent pentru topurile all-time. Un mare cacat!!! Si daca dam la televizor, ce?! Incepe lumea sa-si renoveze casele? Ati simtit careva nevoia primordiala de a cumpara vreo cativa metri cubi de BCA sa improspatati vreo temelie, ceva? Hai, serios… Pierdem timp, spatiu de emisie si cam atat…

In fine, cam atat cu ce-a fost de cand eu n-am mai fost pe aici. Nu mai promitem nimic. Frecventa in articole, prezenta mai sustinuta etc. Nu! Ce-o fi o fi. Doar un lucru sa mai spun: de inchis, nu inchidem pravalia…