n-ai timp…

Intelege, n-ai timp!!!

Maine-poimaine mori! Iti spun eu ca asa e. N-avea impresia ca o sa traiesti mai mult decat crezi tu, tu impunandu-ti deja ideea ca apuci 60 fara discutie. Nu, tati, acus mori. Si nu spun ca peste un minut, sau patru ore, sau zece ani, ci spun ca o sa treaca totul atat de repede, incat n-ai timp sa te gandesti la altele.

Nu ai timp sa fii complexat. Esti gras? Fa ceva sau nu te mai plange si accepta-te. Nu manca, mergi de patru ori in jurul blocului in fiecare zi si s-ar putea sa ai o sansa. Daca nu tine, incearca altfel. Daca nu si nu, impaca-te cu ideea si adapteaza-te. Nu fi prost, n-ai timp sa-ti plangi de mila. Vad si aud sute de omuleti care se plang de una, de alta, neincercand nici trei secunde sa macar analizeze cauza, daramite sa ia atitudine. Esti cracanata? Exista diverse tinute care taie din chestiune, fii desteapta si adopta-le. Fitele tale n-or sa-ti faca decat rau, lasa prosteala ca te afunzi si te si vad inghitind aspirine efervescente cu coniac. Accepta problema si misca-te putin, iar daca nu merge, fa bine si accepta-te si tot bine va fi.

Nu ai timp sa gandesti prea mult. Gandeste, dar daca gandesti prea mult, n-o sa faci decat una si buna: o sa pierzi. Nu cunosc inca pe cineva care sa fi analizat problema din opt mii de unghiuri, sa o fi intors si pe cant, sa fi intrebat si toata gloata de cunoscuti si care sa fi si facut ceea ce trebuia. Nu exista! Vrei? Atunci ia-ti ce-i al tau. E aproape o certitudine ca a doua oara n-o sa mai fie – cel mult vei avea bafta sa fie, dar oricum nu va mai fi la fel. Ia frumos si risca pentru ca altfel o sa ajungi in una din cele mai tampite stari pe care un om se poate scufunda: in a te gandi ce-ar fi/ce-ar fi fost in loc sa stii cu certitudine. Doare mai putin cand stii ca nu e sa fie decat framantarea si scenaristica a ceea ce-ar fi fost posibil sa fie. Sau sa nu fie… Fa-o! ACUM!

N-ai timp de pierdut, efectiv! Te nasti, faci niste chestii acolo, in principiu cam aceleasi pentru fiecare, in mare, si deodata iei in brate o cruce de ceara, o icoana infundata de niste bani marunti si zaci intr-o cutie, pe o masa, ca sa te planga niste oameni care ghici, peste cativa ani oricum or sa te uite. Nu fi prost, faptul ca ai timp e o iluzie. Timpul e o chestie foarte puternica ce mai repede lucreaza impotriva ta decat pentru tine. Nu-ti imagina ca poti bate axioma asta, n-ai cum!

Asta esti, acum! Altul e greu sa fii, cel mult iti vei modela cateva detalii care te vor influenta si nu prea. N-ai timp sa te modelezi, n-ai timp sa gandesti prea mult – iar energia pe care o consumi se transforma intr-o oboseala mintala care te baga fix in depresie. Nu ai atat de mult timp pe cat crezi tu… Nu, niciodata…

dezvolta-ma tu, ma, inteleptule!

In general tind sa cred ca, daca ceva imi e neclar, ma descurc sa-mi aflu chestiunea, dilema, problema. Am destula minte cat s-o inteleg din prima, dar la fel de bine e posibil sa ma depaseasca si ascult deci explicatia altcuiva sau, asa cum e la moda in ziua de azi, tac frumos si ma prefac, ajung acasa, il fut putin pe google in cur si aflu care-i schema si apoi ma comport ca si cum oricum stiam.

Exista insa ceva ce niciodata nu am priceput: dezvoltarea personala. Citeste mai departe >>

o intrebare…

N-ai nicio obligatie in viata… Nu trebuie sa te duci la munca, nu trebuie sa platesti facturi, nu-i nevoie sa intretii o casatorie sau sa-ti cresti copiii, familia e bine mersi, nu trebuie sa faci nimic pentru nimic. Ah, si-ti mai dau un bonus: ai toti banii pe care ti-i doresti…

Ne-am inteles?

Acum zi-mi: ce-ai face cu/in viata ta in cazul asta?