envi

Unul din filmele mele preferate, daca nu cumva chiar the one, e Friday. Deci, nu Next Friday si nici Friday after Next, care sigur ca au legatura intre ele, toate trei formand o trilogie care insa, asemenea multora dar nu a tuturor, se depreciaza cu fiecare noua parte.

Friday insa, film iesit acum 14 ani de zile, in ’95, e dupa parerea mea cu adevarat genial. Aici insa depinde si de notiunea fiecaruia de genialitate vis-a-vis de un film. De ce consider eu Friday ca fiind genial? Simplu, e un film in care, desi actiunea principala se petrece intr-o dupa-amiaza de vineri ca oricare alta pe care doi tineri de culoare o petrec efectiv stand pe prispa casei, intamplarile si momentele te fac sa razi cum rareori ti se intampla. Chris Tucker face un rol senzational aici, aproape ca v-as recomanda filmul doar pentru a-l vedea in actiune. Gesturile sale, felul in care vorbeste, modul in care isi creioneaza personajul cu ajutorul viziunii sale proprii este realmente senzational.

Actiunea e, dupa cum spuneam, foarte simpla. Craig si Smokey (Ice Cube si Chris Tucker) isi petrec o zi de vineri in fata casei primului. De-a lungul zilei, se intampla diverse lucruri, insa nimic iesit din comunul sau rutina unei zile in ghetoul din suburbiile Los Angelesului. E greu de crezut ca un asemenea scenariu desfasurat pe parcursul a 92 de minute poate sa trezeasca, dar mai ales sa mentina interes, insa tocmai faptul ca din asa ceva se poate produce o comedie savuroasa reprezinta intreg farmecul. Aproape ca toata afacerea creeaza impresia ca filmul a fost, de fapt, turnat intr-o singura zi. Ganditi-va la o singura expresie, anume life in the hood, si veti avea probabil cel mai bun, catre perfectul rezumat al productiei.

Daca cineva ma va intreba ce film am vazut de cele mai multe ori in viata mea, cu siguranta raspunsul e Friday. Cred ca am ajuns la cifra 20 lejer si, pe cuvantul meu, niciodata nu ma plictisesc sa-l revad. Despre Next Friday si Friday after Next nu pot sa spun aproape deloc la fel de bine. Sunt doar continuari ale primului, insa calitatea lor este mult sub acesta. Nu spun ca sunt fiasco-uri totale, doar ca, sa va faceti o idee, din start dispare Smokey (Chris Tucker) care, dupa parerea mea, face cel putin 50% din tot spectacolul din Friday.

Asa ca, daca tot e vineri 13, daca tot mai e o zi pana la porcaria de sfant nu stiu cum, incercati recomandarea mea. Probabil unii l-ati vazut deja, sper ca altora v-am starnit o minima curiozitate. Cert e ca, oferind nitica rabdare si fara prejudecati precum filmele cu negri e stupide, Friday e unul din cele mai bune comedii existente!

In primul s-au facut deja trei saptamani de cand solicitasem oferta lui somon acvatic prajit in unt, recte Orange, si nu am primit inca minutele alea imputite. De fapt cred ca am sa tai acel “inca” din fraza precedenta, nu prea ma mai astept sa le primesc de moment ce ultimul apel facut la relatiile lor cu clientii nervosi s-a soldat cu aceeasi concluzie: “avem aici problema, eroarea e trimisa la tehnic, se va rezolva si veti avea minutele disponibile timp de treizeci de zile din acel moment si, daca veti suna atunci la noi inca o data, va vom recalcula toate apelurile pe care le-ati efectuat, fara steluta, si vi le vom scadea din minute“. Raspuns complet, ideal, eu din pacat nu-l mai cred…

Sa mai adaug faptul ca, din greseala, mi-am fiert in masina de spalat doua tricouri colorate alaturi de multe alte elemente vestimentare albe si s-au creat niste culori fantastice insa nu ma vad, curand, purtand albituri in nuante de albastru deschis si rosu strident, combinate si in degradeuri. Am spus candva ca prostia doare. Acum doare si mai tare!!! E pe bani…

In ultimul rand, azi parca am avut mainile date cu ulei sau cu cine mai stie ce lotiune alunecoasa: am spart doua pahare si o farfurie!!!!!!! Nu am inteles nici pana acum cum am spart primul pahar, deh o fi fost dimineata si, avand in vedere toate starile matinalitatii, e posibil sa fi uitat ca am in mana un pahar si POC! Se intampla…

Problemele apar cand am spart al doilea pahar. Din nu stiu ce motiv, am vrut sa-i dau drumul in chiuveta prin procedeul “rostogoleste-te tu, obiect de sticla, din mana-mi dornica de aventuri”. S-a maruntit pe fundul chiuvetei din bucatarie repede si in mai multe bucati decat va puteti imagina ca poate produce o cadere de la cativa centimetri. Eu ma asteptam la niciuna…

Farfuria? Deja nu mai conteaza. O data e neglijenta, a doua oara e prostie, nici nu ma gandesc ce epitet as putea sa aleg pentru un al treilea obiect spart in aceeasi zi. Asta nu inseamna ca vreau sugestii, inteleg gravitatea faptelor, lasati-ma in durerea mea.

Sper ca macar ca voi sa fi avut o vineri mai placuta…